România a avut una dintre cele mai mari campioane din istoria tenisului de masă mondial, o sportivă ale cărei performanțe continuă să reprezinte recorduri după mai bine de șapte decenii. Angelica Rozeanu a câștigat șase titluri mondiale consecutive la simplu feminin, între 1950 și 1955, însă cariera sa a fost marcată și de discriminare, război și, ulterior, de plecarea definitivă din țară.
Născută la 15 octombrie 1921, la București, într-o familie de origine evreiască, Angelica Rozeanu a descoperit tenisul de masă în copilărie. Talentul său s-a remarcat rapid, iar în 1936, la doar 15 ani, a devenit campioană națională, punând bazele unei cariere care avea să o transforme într-un nume de referință al sportului mondial.
Ascensiunea sa a fost însă întreruptă de cel de-Al Doilea Război Mondial. Din cauza legislației antisemite, sportivei i-a fost interzis accesul în sălile de sport timp de aproape cinci ani. Perioada de inactivitate nu a împiedicat-o să revină în competiții și să obțină rezultate excepționale după încheierea războiului.
În 1950, la Campionatele Mondiale de la Budapesta, Angelica Rozeanu a cucerit primul său titlu mondial la simplu. Au urmat alte cinci victorii consecutive, la Viena, Bombay, București, Londra și Utrecht. Între 1950 și 1955, nicio adversară nu a reușit să îi întrerupă dominația în această probă.
Palmaresul său cuprinde 17 medalii mondiale de aur, obținute la simplu, dublu feminin, dublu mixt și în competițiile pe echipe. În 1953, la Campionatele Mondiale organizate la București, a câștigat toate cele patru probe la care a participat, confirmându-și valoarea în fața publicului român.
Una dintre cele mai impresionante performanțe ale sale rămâne recordul celor șase titluri mondiale consecutive la simplu feminin, performanță care figurează și în Guinness World Records. Mai mult, Angelica Rozeanu este ultima sportivă din afara Asiei care a câștigat titlul mondial la simplu feminin, în 1955.
Deși a adus României numeroase medalii și a ocupat funcții importante în tenisul de masă, viața sa nu a fost lipsită de dificultăți. În 1960, Angelica Rozeanu a decis să părăsească România și să se stabilească în Israel, într-o perioadă în care regimul comunist exercita un control strict asupra deplasărilor și activității sportivilor.
Mutarea nu a însemnat și sfârșitul carierei sale. În Israel, sportiva a continuat să participe la competiții, câștigând noi titluri naționale și demonstrând că valoarea sa depășea granițele țării în care se formase.
Performanțele Angelicăi Rozeanu au rămas recunoscute la nivel internațional, iar după schimbarea regimului politic din România, meritele sale au fost evidențiate și prin distincții oficiale. În 2004, statul român i-a conferit Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I, pentru contribuția sa excepțională la dezvoltarea sportului.
Angelica Rozeanu s-a stins din viață la 21 februarie 2006, în orașul Haifa, din Israel, la vârsta de 84 de ani.
La peste 70 de ani de la ultimul său titlu mondial la simplu, recordul stabilit de sportiva română rămâne neegalat. Povestea sa reprezintă nu doar un capitol important din istoria sportului românesc, ci și mărturia unei cariere construite în ciuda obstacolelor politice și sociale ale vremii.
