A existat un al treilea pod roman peste Dunăre, în dreptul localității Grojdibodu, din județul Olt? Este o întrebare care continuă să genereze controverse, la aproape trei secole de la apariția primelor reprezentări ale unor presupuse vestigii antice în această zonă. Deși mai mulți cercetători au susținut posibilitatea existenței construcției, o serie de argumente istorice, geografice și arheologice pun sub semnul întrebării această ipoteză.
Povestea presupusului pod începe în urmă cu aproximativ 300 de ani, când Luigi Ferdinando Marsigli, geograf și naturalist aflat în serviciul Imperiului Habsburgic, a documentat cursul Dunării. În lucrarea sa, „Danubius Pannonico-Mysicus”, publicată în 1726, acesta a inclus o gravură care înfățișa mai multe structuri de piatră în apropierea localității Dolni Vadin, situată pe malul bulgăresc, vizavi de Grojdibodu.
Reprezentarea a fost ulterior interpretată drept un posibil indiciu al existenței unui pod roman, iar subiectul a fost reluat de mai mulți cercetători. Printre aceștia se numără istoricul Dumitru Tudor și arheologul Dorel Bondoc, care au analizat vestigiile și au propus explicații diferite privind originea lor.
Una dintre principalele probleme este tocmai perioada în care presupusa construcție ar fi fost ridicată. Marsigli considera că descoperise urmele podului construit de împăratul Constantin cel Mare, în anul 328. Ulterior, Dumitru Tudor a asociat vestigiile cu o posibilă trecere a Dunării realizată în timpul împăratului Domițian, în anii 86-87, în vreme ce Dorel Bondoc a propus o atribuire perioadei împăratului Severus Alexander, între anii 222 și 235.
Diferențele dintre aceste interpretări arată că datarea și destinația structurilor nu sunt stabilite cu certitudine.
Un alt aspect important îl reprezintă configurația terenului. În prezent, Dunărea are în dreptul localității Dolni Vadin o lățime de aproximativ 700 de metri. În Antichitate însă, înaintea lucrărilor de îndiguire și desecare, zona de pe malul românesc era ocupată de o luncă întinsă, cu bălți și terenuri mlăștinoase, inclusiv în apropierea fostului lac Potelu.
Potrivit argumentelor care contestă existența podului, distanța dintre terenurile stabile de pe cele două maluri ar fi putut ajunge la aproximativ șapte kilometri. O asemenea construcție ar fi presupus un efort tehnic și financiar considerabil, cu atât mai mult cu cât în apropiere exista o altă trecere romană importantă.
Este vorba despre podul lui Constantin cel Mare, construit între Sucidava, în zona actualului cartier Celei din Corabia, și Oescus, pe malul bulgăresc. Spre deosebire de presupusul pod de la Grojdibodu, acesta este documentat istoric și arheologic, iar vestigiile sale au fost identificate în albia Dunării.
În cazul zonei Dolni Vadin, vestigiile romane de pe malul bulgăresc sunt reale, însă destinația lor exactă rămâne discutabilă. O explicație alternativă este că acestea ar fi făcut parte din infrastructura portuară a castrului roman Valeriana, putând reprezenta o rampă de acces către fluviu sau un debarcader.
Această interpretare este susținută de poziția structurilor cunoscute, aflate pe uscat, și de lipsa unor fundații confirmate arheologic în albia Dunării. Totodată, pe malul românesc nu a fost identificat cu certitudine un centru roman important sau un drum antic care să justifice amplasarea unei asemenea construcții.
Un alt argument invocat de cei care contestă ipoteza îl reprezintă absența unor izvoare istorice antice care să menționeze explicit un pod în această zonă. În timp ce podurile de la Drobeta și Sucidava apar în documente și relatări istorice, presupusa construcție dintre Grojdibodu și Dolni Vadin nu beneficiază de dovezi documentare comparabile.
În lipsa unor cercetări arheologice subacvatice care să stabilească dacă în albia fluviului există fundații sau alte elemente constructive, întrebarea rămâne deschisă.
Deocamdată, vestigiile romane din apropierea localității Dolni Vadin confirmă importanța acestei zone în Antichitate, dar nu demonstrează singure că aici a existat un pod peste Dunăre. O cercetare arheologică aprofundată ar putea clarifica dacă structurile aparțineau unei treceri monumentale peste fluviu sau unor amenajări portuare folosite de romani în urmă cu aproape două milenii.
PC
