Prognozele climatice arată că există șanse foarte ridicate ca unul dintre următorii cinci ani să devină cel mai cald an consemnat de la începutul măsurătorilor moderne, depășind recordul stabilit în 2024. Specialiștii estimează o probabilitate de 86% pentru apariția unui nou maxim istoric al temperaturii globale până la finalul deceniului.
În centrul atenției se află anul 2027, considerat unul dintre cei mai probabili candidați pentru un nou record. Meteorologii explică acest scenariu prin posibila revenire a fenomenului El Niño, un proces natural care influențează clima la scară globală prin încălzirea apelor de suprafață din Oceanul Pacific ecuatorial. Dacă acest episod se va instala spre sfârșitul anului 2026, efectele sale ar putea contribui la amplificarea temperaturilor globale în anul următor.
Estimările pentru intervalul 2026-2030 indică temperaturi medii anuale situate cu aproximativ 1,3 până la 1,9 grade Celsius peste valorile din perioada 1850-1900, folosită ca reper pentru climatul preindustrial. Totodată, există o probabilitate de 91% ca cel puțin unul dintre acești ani să depășească pragul de 1,5 grade Celsius peste nivelul preindustrial, un indicator urmărit atent de comunitatea științifică internațională.
Pragul de 1,5 grade a fost depășit temporar și în 2024, când temperatura medie globală a ajuns la aproximativ 1,55 grade Celsius peste valorile secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, experții consideră că este foarte puțin probabil ca în următorii ani temperatura globală să depășească pragul de 2 grade Celsius peste nivelul preindustrial.
Regiunea arctică continuă să fie una dintre cele mai vulnerabile zone ale planetei în fața schimbărilor climatice. În următoarele ierni, temperaturile din această regiune sunt estimate să crească într-un ritm mult mai rapid decât media globală. Specialiștii prognozează valori cu aproximativ 2,8 grade Celsius peste media perioadei 1991-2020, ceea ce înseamnă o încălzire de peste trei ori mai accelerată decât cea observată la nivel mondial.
Consecințele sunt deja vizibile prin reducerea continuă a suprafețelor acoperite de gheață marină. Zone precum mările Barents, Bering și Okhotsk sunt considerate printre cele mai expuse efectelor încălzirii accelerate în următorul deceniu.
Schimbările nu se vor limita însă la temperaturi. Modelele climatice indică și modificări importante ale regimului precipitațiilor. În timpul sezonului rece, regiunile nordice ale emisferei nordice ar putea înregistra cantități de precipitații peste normal, în timp ce numeroase zone subtropicale, în special din emisfera sudică, se vor confrunta cu un deficit mai accentuat de apă.
În sezonul cald, nordul Europei, Alaska, Siberia și regiunea Sahelului african sunt așteptate să primească precipitații peste mediile climatice obișnuite. În contrast, bazinul amazonian ar putea traversa veri mai uscate, pe fondul redistribuirii tiparelor climatice asociate unei planete aflate într-un proces continuu de încălzire.
Prognozele pentru următorii ani confirmă astfel că fenomenul încălzirii globale rămâne una dintre principalele provocări ale secolului, cu efecte care vor influența temperaturile, precipitațiile și ecosistemele de pe întreg globul.
