Evreii au străbătut pustiul timp de 40 de ani până să atingă pământul făgăduinţei. Oare de ce le-o fi trebuit atâţia ani să ajungă la capătul călătoriei, de vreme ce erau conduşi de Moise, îndrumat de însuşi Dumnezeu? Un preot a găsit explicaţia: era nevoie să se stingă ultima generaţie care cunoscuse sclavia în Egipt. Nici măcar Moise n-a atins pământul făgăduinţei. Au trecut „dincolo” copiii evreilor născuţi în timpul călătoriei, deci în libertate.
De 28 de ani, şi românii traversează un pustiu, conduşi de lideri care întruchipează o generaţie care a trăit în sclavia comunistă. Rupând lanţurile sclaviei, ne-am avântat cu toţii spre închipuitul rai capitalist, uitând de iadul comunist din sufletele noastre. Nu am crezut că este atât de larg, că este nevoie să construim peste el un pod atât de lung. Un pod pe care sperăm să-l terminăm cât încă mai suntem în viaţă. Iar speranţele sunt mai întemeiate decât oricând. Pentru prima dată în 28 de ani suntem conduşi în baza unui program de guvernare care nu există doar pe hârtie. Actuala coaliţie majoritară chiar se bate pentru el. Se vede clar că există o voinţă politică în acest sens, numai că mijloacele avute la dispoziţie nu sunt puse în funcţiune cu toată convingerea. Majoritate în Parlament, majoritate în Consiliile Judeţene şi în Primării, ce mai trebuie pentru ca autorităţile centrale şi locale să ia taurul de coarne şi să-l răstoarne, ca pe-o ultimă ofrandă, pe altarul revenirii la Lege şi Normalitate?
Se pare că sperietoarea cu penalii care ne conduc funcţionează foarte bine. Ne poticnim şi ezităm să mergem înainte de teamă ca nu cumva de după colţ să ne sară în faţă acest sfinx numit DNA, cu nişte întrebări atât de bine fabricate, încât nici măcar Oedip să nu poată răspunde la ele. „Penali” doar pentru că sunt urmăriţi penal? Şi de cele mai multe ori pe criterii politice şi pe probe inventate? Fără să le fi fost dovedită vinovăţia? Şi, pe de altă parte, de unde alţi conducători, dacă veneam cu toţii din comunism?
De 28 de ani mergem în frunte cu asemenea conducători şi sperăm să atingem pământul făgăduinţei mai repede decât evreii. În acelaşi timp însă, tare ne este teamă să nu dureze mult mai mult. Măcar Moise a avut un Dumnezeu. După cum ne-au tăiat la salarii şi la pensii, cei care ne-au condus până deunăzi este clar că n-au avut niciunul. Iar cei care ne conduc în prezent, dacă au un Dumnezeu, încă nu demonstrează că acţionează în numele Lui. De ce le-o fi teamă, dacă-l au de partea lor pe Dumnezeu?
După Săptămâna Patimilor care, în cazul românilor, a început în comunism, trebuie neapărat să urmeze Învierea pe care ne-au promis-o cei pe care i-am ales în 2016. Şi asta cât mai curând, pentru că, în cazul celor mai mulţi dintre noi, generaţia celor ce venim din comunism, următorul pas, în ordinea firească a lucrurilor, este Înălţarea la cer…
