Un popor zombi?

0
229

Un lider liberal, deunăzi, pe un canal de televiziune, ne readucea în minte o spusă a lui Petre Ţuţea: dacă până în 30 de ani nu eşti de stânga, înseamnă că n-ai inimă, iar dacă apoi nu devii un om de dreapta, înseamnă că eşti un dobitoc. Am citit o mare satisfacţie în ochii lui, în timp ce ne evoca această alegaţie ţuţeană (!), de fapt, scuipând o înjurătură în direcţia tuturor celor care nu sunt ca el, de dreapta. Bineînţeles, pe sine însuşi se scotea din discuţie, respectivul lider liberal (Prişcă, pe numele lui de neam, pentru cei foarte curioşi), este un recunoscut om de dreapta, deci, prin definiţie, nu poate fi dobitoc. Cam aşa cred eu că gândesc toţi semidocţii şi veleitarii. Declarându-se de dreapta şi maimuţărind idei şi comportamente specifice, se cred deja admişi în categoria superioară a celor care pretind că gândesc în locul celorlalţi. Cei de stânga nu sunt în stare să gândească, fiind dobitoci, prin urmare intră în sarcina celor de dreapta să gândească şi pentru ei, să le arate ei cum stau lucrurile, în realitate.

        Afişând un aer de seniori ai adevărului, toţi liderii dreptei româneşti şi, după ei, turma tot mai numeroasă a celor care îşi fac din ideile de dreapta un fel de poleială care să le acopere prostia, converg în ideea că tot răul din societatea românească este întruchipat de PSD. Dar împotriva PSD se pronunţă acum şi o parte a elitei intelectuale autentice, mari oameni de cultură şi artişti adevăraţi, care nu au nevoie de politică pentru a-şi impune valoarea. Valoarea lor se impune prin ea însăşi. Şi totuşi îi vedem uneori în primele rânduri în lupta împotriva balaurului PSD. Care balaur a ieşit din tenebrele indiferenţei faţă de soarta României şi a românilor şi acum scuipă foc şi pucioasă în direcţia multinaţionalelor. Dar nu ca să le omoare, nici să le alunge. Pur şi simplu, să le oblige să se comporte în România aşa cum se comportă în ţările lor de origine sau în ţările care de multă vreme le-au impus nişte reguli. Dacă şi noi, prin acest PSD al lui Dragnea, repet, al lui Dragnea, nu al lui Iliescu, al lui Năstase sau al lui Ponta, le cerem să respecte nişte reguli, ţipă sus şi tare că suntem împotriva capitalului străin. Din păcate, ţipă şi o parte a intelectualilor. Încă o dată, mi se pare că intelectualii îi trădează pe români.

        Este clar că suntem din nou o ţară ocupată. Ne-am eliberat de sub comunism în decembrie 1989, ca să intrăm sub ocupaţia mondialismului. Un alt „ism” care, spre deosebire de toate „ismele” precedente, este cel mai impersonal, fără alte valori decât cele materiale. Să nu vadă oamenii de cultură şi artiştii, marii creatori de valori spirituale, de unde vine pericolul? Să se mulţumească ei să-şi publice operele, pe banii multinaţionalelor, ca sponsorizări, şi să închidă ochii la marile abuzuri de toate felurile şi din toate domeniile? De fapt, ei închid doar unul, pe celălalt lăsându-l larg deschis înspre ograda PSD. Numai aici văd ei gunoiul.

        Fără să-şi dea seama, poate, ei fac jocul ocupantului. PSD şi Dragnea trebuie neapărat scoşi de pe scena politică românească. Au devenit un pericol de moarte pentru multinaţionale, pentru mondialism. Pentru cei care conduc acum Uniunea Europeană, este vital ca PSD-ALDE să plece de la guvernare. Şi ca să vadă toată lumea că nu se joacă, o promovează pe Kovesi la preşedinţia parchetului european. Împotriva Constituţiei României, a Curţii Constituţionale şi a Guvernului României. Instituţii care, dacă se opun birocraţilor de la UE, pot fi bănuite de pierderea minţilor. Adică, dacă România şi-a pierdut minţile, atunci trebuie internată sau pusă sub tutelă. În ambele situaţii, averea celui internat sau pus sub tutelă este administrată de altcineva. Este nevoie să spun de cine?

       În România, după război, au fost mulţi intelectuali care au „colaborat” cu ocupantul sovietic şi care s-au adaptat şi au putut să crească printre buruienile comuniste care ne-au năpădit poienile. Măcar pe atunci, ocupaţia străină era făţişă şi brutală. Cine se opunea lua calea închisorii sau a muncii forţate, departe de domiciliu. Iar cine voia să se impună în cultură, trebuia să le cânte în strună liderilor comunişti. Ţinea de fişa postului.

        Dar acum sunt alte vremuri. Ocupaţia străină este mult mai subtilă şi rareori atinge direct nervul durerii. Au ei grijă să ne abată atenţia către alte probleme şi să ne asmută împotriva celor care-i deranjează. Să ajungem să vedem în aceştia pe duşmanii noştri de moarte. Să nu mai vedem şi partea plină a paharului. Şi se găsesc destui intelectuali care să le preia mesajul şi să-l transmită în societatea românească. De aceea spun că viaţa politică actuală este puternic marcată de acest aspect al trădării intelectualilor. Dacă ni se pare că războiul româno-român este mai aprig ca niciodată este şi pentru că este organizat de intelectuali. Pe care-i vedem toată ziua pe canalele de televiziune. Ei organizează ura, iar noi o exprimăm în viaţa cotidiană. Ne dispare complet bunul simţ şi echilibrul atunci când ne aflăm în faţa adversarilor noştri politici. Cam ca în fenomenul zombi pe care-l vedem la tinerii care se droghează.