Agenția Națională de Administrare Fiscală anunță că își pregătește inspectorii pentru verificarea serviciilor intragrup și a prețurilor de transfer, unul dintre cele mai sensibile domenii ale fiscalității aplicabile marilor companii. Dincolo de mesajul public transmis de instituție, specialiștii din domeniu avertizează însă că instruirea angajaților nu va produce schimbări reale în lipsa unor reguli clare, publice și aplicate în mod unitar la nivel național.
În centrul discuției se află serviciile intragrup, respectiv tranzacțiile desfășurate între societăți care aparțin aceluiași grup. Acestea pot include servicii de management, consultanță, marketing, IT, resurse umane, finanțare sau suport administrativ, iar costurile sunt repartizate între companiile grupului prin mecanisme specifice de prețuri de transfer.
Tocmai modul în care sunt stabilite, justificate și decontate aceste servicii a generat numeroase controverse în timpul controalelor fiscale. Inspectorii trebuie să stabilească dacă serviciile au fost efectiv prestate, dacă societatea verificată a obținut un beneficiu economic și dacă sumele plătite sunt justificate în raport cu activitatea desfășurată.
ANAF a anunțat recent că 35 de inspectori fiscali au participat la sesiuni de pregătire dedicate analizei serviciilor intragrup. Instruirea a avut loc într-o perioadă în care Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică revizuiește Capitolul VII din Liniile directoare privind prețurile de transfer, referitor la serviciile furnizate între companiile afiliate.
Potrivit informațiilor comunicate de administrația fiscală, pregătirea inspectorilor a vizat delimitarea exactă a tranzacțiilor, verificarea bazelor de cost, analizarea cheilor prin care cheltuielile sunt repartizate între societăți și evaluarea beneficiului obținut de contribuabil în urma achiziției serviciilor respective. Au fost discutate și modalitățile prin care cele mai recente recomandări OECD ar putea fi utilizate în activitatea de control fiscal.
Anunțul poate indica intenția ANAF de a-și consolida capacitatea de verificare în raport cu marile grupuri de companii. Deocamdată însă, instruirea unui număr de inspectori nu garantează că verificările vor deveni mai clare, mai echilibrate sau mai previzibile.
Reprezentanții mediului de consultanță fiscală susțin că ANAF ar trebui să elaboreze și să publice o metodologie națională privind analiza serviciilor intragrup. Documentul ar trebui construit pe baza principiilor OECD și pus la dispoziția atât a inspectorilor, cât și a contribuabililor.
O asemenea metodologie ar putea stabili ce documente sunt necesare pentru demonstrarea prestării unui serviciu, cum trebuie justificat beneficiul economic, în ce condiții pot fi acceptate cheile de alocare și ce criterii trebuie utilizate pentru verificarea costurilor facturate între companiile aceluiași grup.
Alexandru Nanu, Senior Tax Manager în cadrul Transfer Pricing Services, Crowe România, consideră că pregătirea inspectorilor reprezintă o inițiativă utilă, dar insuficientă în lipsa unui ghid aplicabil uniform. Potrivit acestuia, publicarea unei metodologii ar reduce diferențele de interpretare dintre structurile teritoriale ale ANAF și le-ar oferi contribuabililor mai multă predictibilitate.
În ultimii ani, una dintre principalele nemulțumiri ale companiilor și consultanților a fost tocmai lipsa unei practici unitare. Documentele considerate suficiente de o echipă de control puteau fi respinse de inspectorii dintr-o altă regiune, deși legislația fiscală și principiile internaționale avute în vedere erau aceleași.
În absența unui ghid public, concluziile controalelor au depins adesea de modul în care fiecare echipă de inspecție a interpretat tranzacțiile și documentele prezentate. Astfel, un serviciu considerat justificat într-un județ putea fi tratat diferit într-o altă zonă a țării.
Aceste neconcordanțe pot avea consecințe importante pentru companii. Respingerea unor cheltuieli cu serviciile intragrup poate conduce la stabilirea unor obligații fiscale suplimentare, dobânzi și penalități, uneori pentru perioade de mai mulți ani. În multe situații, diferențele ajung ulterior să fie contestate administrativ sau în instanță.
ANAF susține că urmărește promovarea unei abordări unitare în domeniul prețurilor de transfer, în conformitate cu standardele și bunele practici internaționale. Tocmai realizarea acestei uniformități va arăta însă dacă programul de pregătire reprezintă începutul unei schimbări reale sau doar un exercițiu de imagine.
Rezultatele nu vor putea fi măsurate prin numărul inspectorilor care au participat la cursuri și nici prin notorietatea experților implicați. Evaluarea va veni în urma viitoarelor controale fiscale și a modului în care inspectorii vor analiza concret serviciile, costurile și documentele prezentate de contribuabili.
Dacă rapoartele de inspecție din următorii ani vor conține analize mai riguroase, mai echilibrate și mai apropiate de realitatea economică, instruirea inspectorilor își va fi atins scopul. Dacă însă interpretările vor continua să difere de la o regiune la alta, iar controalele vor rămâne subiective și imprevizibile, anunțul ANAF riscă să rămână doar o declarație de intenție.
Deocamdată, ANAF anunță că se pregătește să verifice mai atent tranzacțiile marilor grupuri de companii. Nu a prezentat însă și metodologia publică prin care poate garanta că aceleași reguli vor fi aplicate tuturor. Până când această schimbare se va vedea în controale, afirmația că administrația fiscală „se ia de multinaționale” trebuie privită cu prudență.
P.C.
Sursa: Economica.net
