Sistemul de învățământ preuniversitar se pregătește pentru una dintre cele mai ample transformări digitale din ultimii ani. Un proiect legislativ aflat în Parlament prevede introducerea obligatorie a catalogului electronic în toate școlile de stat și private din România, începând cu anul școlar 2027-2028. Dacă inițiativa va fi adoptată, evidența notelor, absențelor și a situației școlare va fi gestionată în principal prin platforme digitale conectate la o infrastructură națională administrată de Ministerul Educației.
Măsura este susținută de peste 80 de parlamentari și are ca obiectiv accelerarea digitalizării administrației școlare, reducerea volumului de documente completate manual și creșterea accesului părinților la informațiile privind evoluția copiilor lor.
În prezent, utilizarea catalogului electronic este permisă la nivel național, însă decizia aparține fiecărei unități de învățământ. Deși cadrul tehnic necesar există de câțiva ani, adoptarea soluțiilor digitale a rămas limitată. Potrivit datelor incluse în documentația proiectului, în anul școlar 2024-2025 aproximativ 1.900 de școli utilizau astfel de platforme, în condițiile în care în România funcționează peste 7.000 de unități de învățământ preuniversitar.
Noua lege ar schimba radical această situație. Din toamna anului 2027, toate școlile ar urma să folosească un catalog electronic integrat într-un sistem informatic național. Totuși, autoritățile nu intenționează să elimine complet documentele clasice. Cataloagele pe suport de hârtie vor continua să existe ca rezervă în cazul unor probleme tehnice, blocaje informatice sau întreruperi ale serviciilor digitale.
Modelul propus nu presupune utilizarea unei singure aplicații pentru întreaga țară. În schimb, fiecare școală va putea alege furnizorul de servicii digitale pe care îl consideră potrivit, cu condiția ca platforma respectivă să respecte standardele tehnice stabilite de Ministerul Educației și să poată transmite automat date către infrastructura centrală a statului. Astfel, ministerul va coordona fluxul de informații și va avea acces la raportări unificate la nivel național, fără a impune o soluție software unică.
Pentru a permite implementarea sistemului, toate unitățile de învățământ vor trebui să finalizeze procedurile de achiziție a serviciilor digitale până la sfârșitul lunii iunie 2027. În paralel, Ministerul Educației va avea responsabilitatea dezvoltării platformei centrale și a mecanismelor prin care informațiile din școli vor fi colectate și procesate.
Proiectul introduce și o sursă dedicată de finanțare. Costurile pentru catalogul electronic în școlile de stat ar urma să fie acoperite din fonduri publice, fără ca părinții să fie obligați să suporte cheltuieli suplimentare. Finanțarea propusă este de 60 de lei anual pentru fiecare elev, ceea ce, raportat la numărul actual de elevi din sistemul public, ar însemna o alocare de aproximativ 165 de milioane de lei în fiecare an.
Susținătorii inițiativei afirmă că digitalizarea completă a catalogului ar putea avea efecte directe asupra performanței școlare și a comunicării dintre familie și școală. Prin acces permanent la situația elevului, părinții ar putea verifica în timp real notele, absențele și evoluția rezultatelor, fără să mai aștepte ședințele cu părinții sau comunicările periodice ale profesorilor. În același timp, cadrele didactice ar beneficia de instrumente automate pentru calculul mediilor, generarea rapoartelor și monitorizarea elevilor aflați în risc de abandon școlar sau corigență.
Datele invocate de inițiatori arată că unitățile de învățământ care folosesc deja astfel de sisteme au raportat o implicare mai mare a părinților, o reducere a absenteismului și, în unele cazuri, îmbunătățirea rezultatelor școlare. Directorii care utilizează catalogul electronic susțin că accesul rapid la informații îi ajută pe părinți să intervină mai repede atunci când apar probleme legate de frecvență sau performanță.
Implementarea la scară națională ridică însă și provocări importante. Deși proiectul stabilește obligații clare privind utilizarea platformelor digitale, nu oferă soluții detaliate pentru școlile care se confruntă încă cu probleme de infrastructură. În numeroase localități rurale există unități de învățământ unde accesul la internet este limitat, alimentarea cu energie electrică este instabilă sau echipamentele informatice sunt insuficiente.
În timpul sezonului rece, întreruperile de curent provocate de fenomene meteorologice afectează periodic activitatea unor școli din zone izolate, iar în anumite situații unitățile de învățământ au funcționat în regim de avarie din cauza problemelor legate de utilități. În asemenea condiții, funcționarea zilnică a unui sistem exclusiv digital poate deveni dificilă.
Dacă legea va trece de Parlament, Ministerul Educației va avea la dispoziție trei luni pentru elaborarea normelor de aplicare. Implementarea este gândită etapizat, în perioada 2026-2028, iar autoritățile promit măsuri de sprijin pentru școlile care nu dispun încă de infrastructura necesară. Înainte ca digitalizarea catalogului să devină o realitate în fiecare clasă, una dintre marile provocări rămâne asigurarea condițiilor tehnice minime pentru toate unitățile de învățământ din țară.
Sursa: Jurnalul
