În jungla postdecembristă din spațiul carpato-danubiano-pontic, leii PSD și PNL s-au luptat pe viață și pe moarte, fiecare dintre ei urmărind să fie recunoscut ca rege peste toate animalele. Totuși, a existat și un moment, între 2012 și 2015, când arta compromisului a demonstrat că până și cei mai aprigi dușmani se pot înțelege. Atunci, în cadrul USL, cei doi lei au vânat împreună și au mâncat la aceeași masă, în urma fiecărui festin rămânând și câteva firimituri pentru poporul de rând. La un moment dat însă, cineva a găsit de cuviință că rămâne prea mult pentru popor și s-a folosit de tragicul moment din clubul bucureștean „Colectiv” pentru a răsturna masa. Alianța social-liberală s-a spart, cei doi lei reintrând în război.
După categorica victorie a PSD în alegerile din 2016, se părea că leul PNL a fost pus pentru multă vreme cu botul pe labe. Numai că, de partea lui, au intrat repede în război haitele #Rezist, speriate că, în atotputernicia sa, leul PSD va curăța pădurea de toate uscăturile. Și au reușit, până la urmă, să întoarcă roata. Leul PNL s-a ridicat și a sărit în spinarea leului PSD, reușind sa-l culce la pământ în alegerile europarlamentare și prezidențiale din 2019. Și pentru ca partea leului să-i revină în integralitatea ei, lovitura de labă care a fost moțiunea de cenzură împotriva guvernului PSD l-a făcut stăpân peste toată pădurea. Totuși, ca să poată ține la distanță dușmanul de moarte, leul PNL a trebuit să cedeze o parte din pradă hienelor USR-iste, nevoit să le accepte la guvernare, în virtutea unei anumite compatibilități de gen și de specie. De asemenea, și omizilor udemeriste, pentru că acestea sunt ca apa – au capacitatea de a lua orice formă, în funcție de vasul în care se toarnă.
Numai că, la foarte puțină vreme, a izbucnit pandemia, a cărei suflare otrăvită a străpuns blindajul imunitar al pădurii, infectând-o în punctele cele mai vulnerabile. Aruncând pădurea în stare de urgență și apoi într-o perpetua stare de alertă, guvernarea PNL-USR-UDMR a impus întregii faune reguli stricte de conviețuire, în spatele cărora să poată săpa oricâte canale de îmbogățire rapidă. Trebuia să recupereze masiv, după anii de hibernare, în bârlogurile opoziției. Atât de lacomi au fost, că nu și-au dimensionat rezonabil dumicații, și până la urmă s-au înecat. Abia mai putând să respire, leul PNL a întins laba leului PSD. Din motive de grijă față de soarta pădurii, acesta i-a prins-o. Așa se face că, în prezent, cei doi lei trag împreună de căruța guvernării.
Se spune că în politică reușesc cei care stăpânesc cel mai bine arta compromisului. Continuând să se dușmănească de moarte, cei doi lei au găsit totuși o cale prin care să poată răzbate împreună către luminișurile unei guvernări care să fie și în beneficiul poporului. Guvernul PSD-PNL este un guvern de criză, dar cel mai bun guvern de criză posibil. Oricâți panglicari – gen actorul Marius Manole care, ostentativ, i-a dat înapoi președintelui Iohannis medalia cu care fusese decorat pentru merite culturale – s-ar da cu fundul de pământ, acesta e adevărul. Cel puțin așa vrem noi să credem. Căci ne-am săturat de atâtea războaie politice care, de când cu Băsescu și Iohannis, ne-au ars nervii speranței. Artizan perfect al urii și dezbinării, intrând într-un așa-zis parteneriat cu PNL, președintele Iohannis a dus războiul româno-român aproape de incandescență. El însuși speriat de niște posibile consecințe ireversibile, a acceptat, în sfârșit, P-S-D-ul la guvernare, recunoscându-i, după mai bine de un an de zile, un drept pe care și-l câștigase în alegerile din decembrie 2020.
Bineînțeles, cei obișnuiți cu scandalurile politice nu se vor simți deloc confortabil și vor căuta nod în papură la fiecare acțiune a guvernanților. Vor găsi, inevitabil. Și vor sufla din răsputeri în cornul chemării la război. Sper ca de data aceasta să nu mai fie urmați de prea mulți. Cred într-o terapie de șoc de pe urma căreia să ni se cicatrizeze rănile politice și să nu mai judecăm politicienii și partidele politice în termeni de îngeri și demoni, ci de competenți și mai puțin competenți. Iar faptul că PSD și PNL se regăsesc sub aceeași coroană a guvernării îmi confirmă că putem să ieșim din iarna vrajbei noastre. Putem să avem în continuare lupte și polemici, dar la un nivel sănătos, civilizat, cu dispariția ideii de ură, de revanșă.
Într-un compromis, fiecare dintre părți renunță la „partea leului”. Câștigă mai puțin, dar câștigă. Ce-ar fi ca, de data aceasta, să câștige poporul român?
Constantin Smedescu
