Creștinii ortodocși sărbătoresc marți, 8 septembrie 2026, Nașterea Maicii Domnului, unul dintre cele mai importante praznice dedicate Fecioarei Maria. În tradiția populară românească, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Sfânta Maria Mică și vine la mai puțin de o lună după Adormirea Maicii Domnului, din 15 august, numită popular Sfânta Maria Mare.
Nașterea Maicii Domnului are o semnificație aparte și pentru că este prima mare sărbătoare a noului an bisericesc, început la 1 septembrie. Ziua este celebrată în fiecare an la 8 septembrie, iar în tradiția creștină cifra opt este asociată cu veșnicia și viața fără de sfârșit.
Tradiția Bisericii îi prezintă drept părinți ai Fecioarei Maria pe Drepții Ioachim și Ana. Cei doi ajunseseră la o vârstă înaintată fără să aibă copii, situație privită în societatea vremii ca un motiv de rușine. După rugăciuni îndelungate, Ana a primit vestea că va avea un copil, iar ulterior s-a născut Maria, cea care avea să devină Maica lui Iisus Hristos.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului are o istorie de peste 1.500 de ani. Sursele bisericești plasează începuturile celebrării sale între Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, din anul 431, și Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451. La origine, praznicul ar fi fost legat de aniversarea sfințirii unei biserici din Ierusalim dedicate Fecioarei Maria, ridicată pe locul unde tradiția locală situa casa părinților acesteia.
De-a lungul secolelor, sărbătoarea a dobândit un loc important în cultul ortodox. În secolul al VI-lea, Sfântul Roman Melodul a compus Condacul și Icosul dedicate Nașterii Maicii Domnului, păstrate în rânduiala liturgică. La începutul secolului al VIII-lea, Sfântul Andrei Criteanul a alcătuit predici și un canon în cinstea acestei sărbători.
Pentru credincioși, 8 septembrie este în primul rând o zi dedicată rugăciunii și participării la slujbele Bisericii. Lăcașurile de cult care poartă hramul Nașterii Maicii Domnului organizează slujbe speciale, iar în unele locuri au loc pelerinaje și manifestări religioase.
În cultura populară românească, Sfânta Maria Mică a fost legată și de apropierea toamnei și de schimbările care apar în această perioadă în gospodării și în natură. De aici provin numeroase obiceiuri transmise din generație în generație, unele dintre ele fără a face parte din rânduiala oficială a Bisericii.
Printre credințele populare se numără evitarea muncilor grele în gospodărie. În unele zone ale țării se spune că de Sfânta Maria Mică nu este bine să se spele rufe, să se coasă, să se tricoteze sau să se desfășoare activități agricole solicitante. Acestea sunt însă tradiții populare, nu interdicții religioase propriu-zise.
Caracterul sărbătorii este legat, în învățătura creștină, de rugăciune, liniște și cinstirea Maicii Domnului. Activitățile necesare sau cele care nu pot fi amânate nu transformă, în sine, ziua într-una „interzisă”, așa cum sugerează uneori interpretările populare.
Tot pe 8 septembrie este sărbătorită onomastica multor români care poartă numele Maria, precum și diferite forme sau nume derivate, între care Mariana, Mărioara, Măriuca, Marilena sau Mariela. În funcție de tradiția familiei, și persoanele cu nume precum Marian ori Marin își pot marca onomastica în această zi.
Sfânta Maria Mică rămâne astfel una dintre sărbătorile importante ale începutului de toamnă, în care tradiția religioasă s-a împletit, de-a lungul timpului, cu numeroase obiceiuri populare. Pentru Biserica Ortodoxă, centrul zilei de 8 septembrie îl reprezintă însă Nașterea Maicii Domnului și semnificația sa în istoria creștină.
