În mijlocul unei Slatine aflate într-o continuă schimbare, câteva clădiri continuă să păstreze amintirea orașului de acum mai bine de un secol. Au aparținut unor familii înstărite, negustori și personalități care au contribuit la dezvoltarea comunității. Unele au fost restaurate, altele și-au păstrat farmecul prin grija proprietarilor, însă toate spun câte o poveste despre Slatina de altădată. Casa Fântâneanu, Casa Șerbu-Spirescu, Casa Florea Gheorghe și Casa Caracostea sunt patru dintre aceste mărturii ale trecutului.
Străzile din centrul istoric al municipiului Slatina ascund clădiri pe lângă care trec zilnic sute de oameni, fără să cunoască întotdeauna poveștile din spatele fațadelor. Dincolo de ferestrele înalte, balcoanele ornamentate și porțile vechi se află fragmente din viața unui oraș în care negustorii, familiile boierești și oamenii de cultură au avut un rol important.
O parte dintre aceste construcții au rezistat schimbărilor politice, transformărilor urbanistice și trecerii timpului. Astăzi, ele reprezintă nu doar repere arhitecturale, ci și legături între Slatina modernă și generațiile care au locuit aici cu zeci sau chiar sute de ani în urmă.
Casa Fântâneanu, de la reședință boierească la centru cultural
Una dintre cele mai cunoscute clădiri istorice ale municipiului este Casa Fântâneanu, ridicată în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Imobilul a aparținut inițial familiei Lânaru, iar în anul 1846 a intrat în proprietatea familiei Fântâneanu, cunoscută pentru implicarea în viața publică și pentru activitățile filantropice.
De-a lungul timpului, clădirea a îndeplinit numeroase funcții. A găzduit autorități județene, a fost folosită ca azil pentru persoane vârstnice, iar în perioada comunistă a devenit sediul unor instituții publice. Până în 1998, aici a funcționat Direcția Agricolă Olt.
După mai bine de două decenii în care a rămas nefolosită și s-a degradat, clădirea a trecut printr-un amplu proces de restaurare, realizat cu finanțare europeană, în valoare de peste 10 milioane de lei.
Redeschisă în iunie 2023, Casa Fântâneanu funcționează în prezent ca centru social și cultural al Episcopiei Slatinei și Romanaților. Restaurarea a urmărit păstrarea elementelor arhitecturale originale, de la decorațiunile fațadei până la componentele artistice din interior.
Casa Spirescu, o locuință în care trecutul este încă prezent
În apropierea Primăriei Slatina, în centrul istoric, se păstrează Casa Șerbu-Spirescu, o construcție cu o vechime de peste 100 de ani, legată de istoria uneia dintre familiile cunoscute ale orașului.
Spre deosebire de multe alte clădiri vechi, transformate de-a lungul timpului în sedii de instituții sau spații comerciale, Casa Șerbu-Spirescu și-a păstrat caracterul rezidențial.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale imobilului îl reprezintă elementele arhitecturale conservate. Ușile de la intrare, geamurile sablate și decorațiunile interioare amintesc de eleganța locuințelor de la începutul secolului trecut.
În interior, salonul de primire, biblioteca și sufrageria păstrează o parte importantă din atmosfera originală. Casa continuă să fie locuită, iar conservarea acestor spații reflectă preocuparea proprietarilor pentru păstrarea moștenirii familiale.
Clădirea reprezintă astfel un exemplu de patrimoniu arhitectural care nu a fost transformat exclusiv într-un obiectiv istoric, ci continuă să facă parte din viața de zi cu zi a orașului.
Casa Florea Gheorghe, o poveste veche de peste 150 de ani
În zona străzii Lipscani se află Casa Florea Gheorghe, una dintre construcțiile reprezentative pentru istoria negustorească a Slatinei.
Ridicată în anul 1873 de cojocarul Florea Gheorghe, pe fundația unei clădiri mai vechi, casa păstrează elemente care amintesc de modul în care erau organizate locuințele negustorilor în secolul al XIX-lea.
Construcția are două intrări, una dinspre strada Lipscani și cealaltă dinspre actuala stradă Mihai Eminescu. Între cele două corpuri ale imobilului se află o curte interioară, care reprezenta odinioară unul dintre principalele spații ale vieții de familie.
Casa Florea Gheorghe amintește de o perioadă în care strada Lipscani reprezenta unul dintre punctele importante ale activității comerciale din Slatina, iar locuințele negustorilor îmbinau spațiul destinat familiei cu cel asociat activităților economice.
Casa Caracostea, o parte din istoria culturală a Slatinei
Un alt imobil cu valoare istorică este Casa Caracostea, situată pe bulevardul Nicolae Titulescu, clădire care găzduiește în prezent reședința episcopală.
Istoria construcției este legată de familia Caracostea, din care a făcut parte și Dumitru Caracostea, cunoscut critic și istoric literar român, membru al Academiei Române.
Casa a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea, la inițiativa Eufrosinei Caracostea. Documentările istorice indică anul 1902 ca moment al finalizării construcției, deși există și surse care menționează anul 1912.
Prin stilul său arhitectural și prin legătura cu o familie importantă pentru viața culturală românească, imobilul ocupă un loc aparte în patrimoniul municipiului.
Clădirea a avut de-a lungul timpului și alte utilizări, inclusiv administrative, înainte de a deveni reședință episcopală. Aceasta figurează în Lista Monumentelor Istorice, fiind protejată pentru valoarea sa arhitecturală și istorică.
Patru clădiri, patru povești despre un oraș care nu trebuie uitat
Casa Fântâneanu, Casa Șerbu-Spirescu, Casa Florea Gheorghe și Casa Caracostea ilustrează moduri diferite în care patrimoniul istoric al Slatinei a ajuns până în prezent.
Una a fost salvată printr-un proiect amplu de restaurare, alta continuă să fie locuită și îngrijită, în timp ce celelalte păstrează mărturii despre negustorii și familiile care au contribuit la dezvoltarea orașului.
Privite împreună, cele patru clădiri oferă o imagine a Slatinei de altădată, când centrul orașului era definit de reședințe elegante, curți interioare și construcții cu detalii arhitecturale elaborate.
Într-un municipiu în care peisajul urban continuă să se transforme, păstrarea acestor imobile înseamnă mai mult decât conservarea unor ziduri vechi. Înseamnă protejarea unor fragmente de istorie locală și transmiterea lor generațiilor viitoare.
