„Există o colaborare foarte bună între Spital și Primărie. Domnul primar este alături de noi și cu sufletul, dar și cu fapta”

Interviu cu dr. Daniela Buiculescu, managerul Spitalului Municipal Caracal

0
1025

Deși se află de doar un an și câteva luni la cârma Spitalului Municipal Caracal, dr. Daniela Buiculescu demonstrează că și într-un spital de provincie se poate face performanță la nivel înalt. Cu sprijinul autorităților locale și cu aportul colegilor, fie că este vorba despre medici sau de personalul auxiliar, dar și printr-o drămuire a resurselor proprii ale spitalului, managerul Daniela Buiculescu reușește să îmbunătățească pe zi ce trece actul medical. Cu toate că activitatea managerului începe dimineața devreme și se termină seara târziu, managerul Daniela Buiculescu și-a găsit timp să ne acorde un scurt interviu în care ne-a vorbit despre eficientizarea activității instituției, adresabilitatea de la nivelul unității medicale,  despre dotări, deficitul de personal, dar și despre problemele cu care se confruntă unitatea sanitară.

 Reprezintă cazurile sociale o problemă pentru Spitalul Municipal Caracal?

Dintotdeauna au fost probleme cu cazurile sociale. Aceste cazuri sociale poate în trecut le puteam ţine mai mult timp în spital. Acum conform sistemului , dacă este de urgență se internează un anumit număr de zile, până se fac investigații. Însă, mai ales în sezonul rece apar tot felul de cazuri sociale, neglijate de familie și le aduc cu gândul la spital să fie îngrijite. Într-adevăr că niște afecțiuni au aceşti pacienţi, dar sunt cazuri cronice care pot fi tratate la domiciliu de medicul de familie și la ora actuală cum există asistență socială în primărie li se poate face tratament şi la domiciliu. Am întâlnit unele cazuri care au chiar pensie de însoțitor și sunt obligați să-i îngrijească acasă pentru că vă dați seama acele cazuri nu se mai fac bine. Sunt cazuri cronice care nu se mai pot vindeca. Se pot ameliora. Atunci când are o boală și se acutizează atunci necesită internare pe perioada acutizării, că două zile, că patru zile , cât necesită perioada acută, dar după aceea normal  la domiciliu trebuie tratat de medicul de familie și cu asistența socială de la Primărie. Chiar avem probleme, unii chiar ne fac reclamații și nu înțeleg sistemul și mergem cu bunăvoința noastră până la limită, dar nu putem bloca paturile  și atunci să vină cazuri de urgență și noi să avem paturile blocate pentru aceste cazuri sociale. Populația este îmbătrânită, o parte din tineret este plecat în străinătate, unii sunt chiar amărâți și de milă să zic așa ajungem să-i îngrijim, dar la limită. Nu poți să ți un asemenea caz o lună în spital să-ți blocheze fondurile. Aici este vorba și de costurile de cazare și de îngrijire și de tratament și de alimentație.

Cam cât reprezintă aceste situații din cazuistica totală?

Nu  foarte mult, cred că sunt în jur de 10 la sută.

Sunt probleme în ce privește deficitul de personal la nivelul unităţii sanitare?

Eu consider că probleme nu sunt. Există un deficit, dar minor. Bine Ministerul Sănătății dă un normativ de personal, însă noi încadrăm acest personal și în funcție de influențele financiare. Deci trebuie să ai și banii necesari pentru a plăti aceste încadrări, iar banii primiți de la Casa de Asigurări sunt o bună parte pentru salarizare și ne mai rămâne o mică parte din care acoperim cheltuielile de medicamente, de materiale sanitare și de curățenie, de hrană și bineînțeles de utilități care și acestea trebuie plătite. Și atunci facem și noi în ordinea priorităților încercând câte puțin,  să acoperim în primul rând tot ce ne trebuie ca medicamente și celelalte utilități și apoi dacă avem posibilități și de posturi și în primul rând de medici pentru că medicii sunt primordiali într-un spital, așa cum se spune. Dacă nu ai medici nu ai nici bolnavi pentru că nu are cine să-i trateze. Este clar. Eu consider că spitalul nostru stă destul de bine la acest capitol. Spitalul nostru are 100 de medici și este un spital municipal. Sunt spitale județene în țară care au cam același număr ca noi și nu au acoperite specialități importante cu medici cum avem noi la urgențe, la radiologie, la laborator, la reanimare, chiar și neonatologie este o specialitate deficitară în țară și totuși la noi sunt trei neonatologi.

Încercăm să mai facem angajări totuși că ne mai trebuie.  Vrem să întărim ca specialități urgența, reanimarea, endocrinologia este deficitară și tot am scos la concurs și nu s-a prezentat nimeni. Să vedem pe parcurs și la interne poate, chirugie, ortopedie, dar asta în viitorul îndepărtat, nu chiar apropiat, asta și în funcție de pensionările care vor fi. Eu zic că mai avem nevoie de aproximativ zece medici. Anul viitor, spre exemplu, se vor pensiona unii medici, dar noi avem deja rezidenți pe posturile respective scoase care vor veni. Dar trebuie să ne luăm o marjă, pentru că unii medici poate se duc în străinătate, alți poate se mută în alt spital.

 Este nevoie şi de cadre medii?

Sigur mai este nevoie și de cadre medii. Poate în iarnă aceasta să mai scoatem la concurs și posturi pentru cadre medii având în vedere că vrem să trecem și la gradul III și atunci volumul de muncă va fi și mai mare. Tot așa așteptăm să vedem și noi influențele financiare cu noul contract care va fi în anul viitor pentru că a crescut și salarizarea și nu poți încadra foarte mulți și să-ți blochezi toți banii cu salarizarea. Atunci din ce mai iei medicamente și din ce plătești căldura?

Există stocuri suficiente de medicamente sau uneori bolnavii sunt nevoiți să-și mai cumpere unele medicamente?

Cu medicamentele am stat bine și chiar foarte bine.  Spitalul a contractat tot ceea ce a fost solicitat de către medici. Mai sunt și cazuri speciale. Poate că spitalul nu are contract pentru acel medicamente și atunci în situații din acestea vedem cum procedăm se face prin achiziție directă la fața locului dacă există posibilitate, dar în general spitalul chiar nu a avut probleme cu medicația.

Sunt probleme în ce privește recuperarea cheltuielilor cu victimele agresiunilor?

Da, sunt probleme aici. Avem mereu dosare pe rol. Se ocupă jurista noastră care este foarte bună. Foarte multe nu sunt, dar eu zic că sunt suficiente. Sunt câteva zeci. Per total nu știu cât are de recuperat spitalul, dar la fiecare caz cred că în jur de 2.000-3.000 de lei. Dar dacă unii sunt amărâți. Sunt în general victime ale accidentelor rutiere, greu de recuperat. Nu au asigurare medicală.

 Câți pacienți trec anual pragul spitalul?

Cam 200.000 de cazuri pe an din Caracal și zonele limitrofe. Toată zona de sud, comunele limitrofe și să știți că avem adresabilitate și din județele limitrofe Teleorman, Dolj și Vâlcea.  Chiar avem demonstrat cu foi și prin policlinică, dar și cu spitalizări. Lor le este mai aproape, poate au auzit de doctorul cutare, de tomograf, de ortopedie și vin. Deci avem cazuri demonstrate cu acte și din alte județe.  Zilnic, în medie, avem 100 de prezentări la Urgențe. Și avem zece medici urgentiști care fac gărzi de urgențe și acum recent i-am avut și pe cei de la NATO care ne-au acreditat în continuare ca spitalul nostru să le asigure urgența. Deci spitalul a trecut de acest hop să zicem. Ne-au acreditat ca pe viitor să le asigurăm urgența: punctele vizate au fost urgența, blocul operator și reanimarea și au fost foarte mulțumiți de treaba asta. Există o colaborare bună între spital și Unitatea Militară de la Deveselu.

În ce privește dotarea cu aparatură, aveți aparatura strict necesară?

Chiar avem aparatura strict necesară. Bine ați precizat. Dar și eu ca medic îmi doresc mult mai multă aparatură ca să fie un act medical performant. Medicina a avansat, iar ca să pui un diagnostic corect la ora actuală îți trebuie aparatură. Și noi am făcut deja niște demersuri având în vedere și trecerea la gradul III și am început deja dotarea și la nou născuți, că s-a primit printr- o sponsorizare niște aparate la nou născuți, am și luat noi pe banii noștri la urgență, ecogramobil, ventilator, analizor, deci luate pe banii noștri ca să dotăm urgența pentru că asta este poarta de intrare în spital și urgența este primordială, aparatură la reanimare tot așa cu analizoare, ventilatoare şi aspiratoare. Anul trecut am mai luat două aparate de analize noi în cadrul laboratorului de analiză

De ce echipamente ați mai avea nevoie?

În primul rând aparatură pentru reanimare și pentru nou născuți, linie endoscopică nouă, deși avem una dar tot o reparăm, pentru ortopedie o masă operatorie transparentă necesară ca în timpul operației să vadă medicul dacă a pus bine tija. Deci am vrea și tehnică modernă, dar asta este destul de scumpă și nu ne-o permitem. Asta numai prin Ministerul Sănătății sau alte finanțări.

Este important ca managerul să fie de aici din spital?

Poate aș fi subiectivă dacă aș zice, dar după mine e foarte important. Cunoaște chiar realitățile, este alături de oameni, îi cunoaște de mai mult timp și e foarte bine să fie și un medic că înțelege actul medical foarte bine. Am avut un mare ajutor în domnul primar pentru că a fost și medic aici și manager și chiar am avut un sprijin de la Primărie. Ni s-au dat bani de la Primărie pentru repararea liftului, pentru repararea spălătoriei și acum pentru modernizarea secției de Psihiatrie. Acești bani sunt dați de primărie pentru că noi nu aveam de unde.  Deci există o colaborare foarte bună între Spital și Primărie. Domnul primar este alături de noi și cu sufletul, dar și cu fapta.

Credeți că ar trebui îmbunătățită comunicare dintre medici și pacienți pentru că sunt situații când pacienții se plâng de faptul că medicii nu prea stau de vorbă cu ei?

Așa este, dar vă spun că medicii nu mai au timp. E foarte important să stai mai mult de vorbă cu pacientul, dar vedeți dumneavoastră și eu aș vrea, dar dacă noi suntem tot timpul contracronometru. Trebuie să băgăm pe calculator din 15 în 15 minute, poate uneori un pacient nu este de 15 minute, ci de 40 de minute pentru că eu îl iau de mână personal și îl duc la EKG că omul este orb, șchiop, bătrân ca să urgentăm. După aceea nu știe omul unde să-și facă foaia de internare, trimite-l cu o infirmieră dacă este disponibilă, du-l cu căruțul înapoi, deci îți trebuie foarte mult timp și atunci când mai faci toate activitățile.  Suntem în criză de timp pentru că acesta este sistemul la ora actuală. Sigur că așa ar fi cel mai bine, o comunicare. Asta înseamnă ca să fie și personal mai mult, dar și activitatea aceasta cu birocrația, cu documentația care trebuie făcută, că tot timpul scriem. Eu vin de la șapte în spital. Primul lucru îmi fac vizita la bolnavii mei că acesta este cel mai important lucru nu activitatea de aici, ci bolnavii care s-au internat în spital și atunci le iau tensiunea, îi consult, fac planul de investigații, fac planul de tratament și când termin asta la opt când începe nebuneala în spital atunci cobor la Direcție și îmi fac problemele de aici o oră-două urgențele și apoi mă duc în policlinică. Însă bolnavul internat este responsabilitatea cea mai mare. Și după aceea rămân în plus ca să fac documentația. E o muncă foarte grea. Unii pacienți înțeleg lucrurile acestea, alții nu. Unii poate se simt neglijați, alții înțeleg situația care este că nu este propriu-zis vina medicilor că nu este timp mai mult alocat pentru pacienți. Și noi scriem, scriem, scriem și de multe ori mapa ajung  să o iau seara acasă că nu mai am timp aici. Foaia trebuie făcută de la cap la coadă, scrisă evoluția, scrise investigațiile, scrise rețetele, scrise scrisorile medicale, numai la un bolnav în secție. Plus ce este aici la Direcției, vine ISU, vine Sanepidul, vine cutare, ședință, Primărie, fel și fel de probleme, deci este un program infernal. Eu dacă nu aveam înțelegere în familie nu puteam face față. Este o muncă sisifică. Însă până la urmă, de-asta ne-am ales meseria asta ca să avem răbdare pentru bolnavi.

V-aş ruga în finalul interviului, dacă mai aveți ceva de adăugat?

Mulțumesc în primul rând colaboratorilor pentru că toate rezultatele sunt datorită medicilor și personalului medical auxiliar, unii fără alții nu pot exista, iar toate deciziile le-am luat cu Comitetul Director și vreau să mulțumesc tuturor colegilor pentru că așa este normal, totul să fie în echipă și este meritul tuturor. Am avut sprijin la autoritățile locale și superioare așa că eu cred că ne-am dat silința și ne-am zbătut, având și unele rezultate.

Ilie Bîzoi