An de an, sute de tineri părăsesc anual centrele instituţionalizate. Vorbim aici doar de cei din zona Olteniei. La nivel naţional, numărul acestora este mult mai mare.
Au trăit ocrotiți de aripa statului, a asistenţilor sociali până la vârsta majoratului sau, în cazuri fericite, cei care au urmat studii universitare, până la maximum 26 de ani, după această vârstă mulți dintre ei sunt lăsați pur și simplu în stradă. Rămași singuri, părăsiți, în căutarea unui loc de muncă, mulți ajung din nefericire pe străzi. Primăriile ar trebui să le asigure o locuinţă. Până când acestea găsesc însă soluţii, tinerii trebuie să se adăpostească pe unde pot…
Există însă și edili cu suflet care nu numai că le găsesc acestora un loc unde să stea, ci și un loc stabil de muncă. Potrivit statisticilor la Olt în ultimi trei ani peste 60 de tineri au părăsit centrele ce aparțin de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. Aceștia sunt dacă le putem spune fericiții sistemului, au acum un loc de muncă stabil, ba mai mult 16 dintre aceștia, deși sunt persoane cu handicap au fost și ei integrați în sistem. Potrivit reprezentanților ITM Olt angajatorii au înțeles că acești tineri au nevoie de un ajutor special și i-au angajat în firmele lor. În plus angajatorul este stimulat financiar să angajeze persoane care se încadrează în anumite categorii sociale, dar este stimulat de stat şi să le păstreze pe acestea pentru mai mulţi ani.
„De o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare beneficiază angajatorii care, în raport cu numărul de angajaţi, şi-au îndeplinit obligaţia de a încadra în muncă persoane cu handicap, precum şi angajatorii care nu au această obligaţie legală, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani”, susțin reprezentanții AJOFM Olt. Acest punct din legislația muncii este unul lăudabil care stimulează angajatorii să integreze în sistemul social aceste persoane care au atât de multă nevoie de ajutor.
