Persoanele care își reduc programul de muncă pentru a avea grijă, la domiciliu, de un părinte, un bunic sau un alt vârstnic dependent pot beneficia de o indemnizație lunară. Ajutorul nu este acordat însă automat, fiind necesară evaluarea situației de către serviciul public de asistență socială din localitatea în care trăiește persoana vârstnică.
Legislația recunoaște statutul de îngrijitor informal pentru persoanele care își asumă îngrijirea unui vârstnic aflat într-o situație de dependență sociomedicală. Poate fi vorba despre un membru al familiei, o rudă, un prieten, un vecin sau o altă persoană care acceptă să ofere sprijin pentru activitățile zilnice pe care beneficiarul nu le mai poate realiza singur.
Îngrijitorul informal poate beneficia de reducerea programului de lucru la jumătate de normă. Pentru această perioadă, legea prevede acordarea unei indemnizații plătite din bugetul local, în baza unui contract încheiat cu serviciul public de asistență socială. Valoarea sprijinului este echivalentă cu jumătate din salariul de bază brut stabilit pentru funcția de îngrijitor la domiciliu, gradația 0.
Indemnizația nu are o valoare fixă stabilită pentru o perioadă nelimitată, fiind raportată la grila de salarizare aplicabilă personalului plătit din fonduri publice. Acordarea ei depinde și de punerea în aplicare a măsurii de către autoritatea locală și de resursele financiare disponibile.
Persoana interesată trebuie să se adreseze primăriei, direcției de asistență socială sau serviciului public de asistență socială de la domiciliul ori reședința vârstnicului. Autoritățile vor verifica situația beneficiarului, nevoile de îngrijire și capacitatea solicitantului de a-i oferi sprijinul necesar.
Un criteriu important este existența unei situații reale de dependență. Vârstnicul este evaluat prin intermediul grilei naționale, fiind analizate capacitatea sa de deplasare, posibilitatea de a se gospodări singur, starea de sănătate, condițiile de locuit și ajutorul pe care îl poate primi din partea familiei.
În urma anchetei sociale, autoritățile stabilesc dacă solicitarea este justificată. Pot fi cerute acte de identitate și de stare civilă, documente medicale, talonul de pensie, acte privind veniturile și locuința, acordul beneficiarului și o adeverință de la angajator referitoare la reducerea programului de lucru. Lista documentelor poate diferi în funcție de procedura fiecărei autorități locale.
În cazul persoanelor angajate, reducerea activității la jumătate de normă presupune și acordul angajatorului. Perioada în care îngrijitorul beneficiază de program redus este considerată, la calcularea vechimii în muncă, drept perioadă lucrată cu normă întreagă.
După aprobarea cererii, îngrijitorul informal încheie un contract cu serviciul public de asistență socială. Modelul documentului a fost aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii nr. 955/2023. Contractul stabilește obligațiile îngrijitorului, activitățile pe care acesta trebuie să le desfășoare și modul în care autoritățile vor verifica situația beneficiarului.
Serviciul social poate efectua vizite periodice pentru a constata dacă sunt respectate obligațiile asumate. Îngrijitorul trebuie să anunțe orice schimbare privind starea vârstnicului, locuința, veniturile sau posibilitatea de a continua activitatea de îngrijire.
Sprijinul este destinat situațiilor în care beneficiarul nu se mai poate descurca singur și are nevoie de ajutor pentru pregătirea hranei, cumpărături, menaj, deplasare, igienă sau accesarea serviciilor medicale și sociale. Faptul că o persoană locuiește împreună cu un părinte sau cu un bunic în vârstă nu conduce automat la acordarea indemnizației.
Dezvoltarea îngrijirii la domiciliu este una dintre direcțiile prevăzute în Strategia națională privind îngrijirea de lungă durată și îmbătrânirea activă 2023–2030. Estimările arată că persoanele de peste 65 de ani ar putea reprezenta 27,7% din populația României până în 2050.
La începutul anului 2026, aproximativ 4,08 milioane de persoane din România aveau cel puțin 65 de ani, cu 36,6% mai multe decât numărul copiilor de până la 14 ani. Îmbătrânirea populației pune astfel o presiune tot mai mare asupra familiilor și serviciilor sociale.
În multe localități, locurile din cămine și serviciile specializate sunt insuficiente, iar îngrijirea la domiciliu rămâne principala soluție. Legislația stabilește că internarea într-un centru pentru vârstnici trebuie să fie o măsură excepțională, utilizată atunci când sprijinul necesar nu mai poate fi asigurat acasă.
În primele șase luni ale anului 2026, Telefonul Vârstnicului a înregistrat 4.425 de apeluri din întreaga țară. Cele mai multe solicitări au vizat informații despre serviciile sociale, îngrijirea persoanelor dependente, sprijinul financiar și consilierea emoțională.
Persoanele interesate de indemnizație trebuie să solicite informații direct de la serviciul de asistență socială al primăriei, unde pot afla dacă programul este aplicat în localitate, ce fonduri sunt disponibile și ce documente trebuie depuse.
Sursa: Evz.ro
P.C.
