Kosovo, situată în Europa de Sud-Est, este o țară cu o istorie bogată și controversată, recunoscută parțial pe plan internațional. Cu o suprafață de 10.887 km² (prin comparație, județul Suceava are o suprafață de 8.553 km²)și o populație de aproximativ 1,6 milioane de locuitori, teritoriul său este caracterizat de peisaje variate, de la câmpii și dealuri la munți cu altitudini ce depășesc 2.500 de metri. Capitala și cel mai mare oraș este Pristina, iar alte orașe importante includ Prizren, Ferizaj și Gjilan.
O istorie marcată de imperii și conflicte
Triburile dardane au fost primele care au populat regiunea, formând Regatul Dardaniei în secolul IV î.Hr., cucerit ulterior de Imperiul Roman. După migrațiile slave din secolele VI-VII d.Hr., Kosovo a fost disputată între bizantini și bulgari, iar în secolul XIII a devenit centrul statului medieval sârb.
Bătălia de la Kosovo Polje din 1389, în care o coaliție condusă de sârbi a înfruntat Imperiul Otoman, este un moment definitoriu în istoria regiunii. În urma pierderii luptei din 1389, regiunea a ajuns sub dominație otomană aproape cinci secole, până în 1912, când a fost anexată de Regatul Serbiei după Războaiele Balcanice.
În secolul XX, Kosovo a devenit o provincie autonomă în Iugoslavia, dar tensiunile etnice dintre albanezi și sârbi au culminat cu Războiul din 1998-1999, care a dus la intervenția internațională și retragerea forțelor sârbe.
Kosovo și-a declarat independența față de Serbia pe 17 februarie 2008. Până în prezent, a fost recunoscută de 104 state membre ONU, dar Serbia continuă să o considere parte a teritoriului său, cu statut de provincie autonomă. Având în vedere această lipsă de consens internațional , țara nu a fost admisă imediat la Națiunile Unite (ONU). În 2010, Curtea Internațională de Justiție a decis că declarația sa de independență nu a încălcat dreptul internațional , dar Serbia a respins această decizie. Acordul de la Bruxelles din 2013 a stabilit o cooperare parțială între cele două părți, recunoscând autoritatea instituțiilor kosovare. Statul parțial recunoscut este membru al mai multor organizații internaționale, precum FMI, Banca Mondială și Comitetul Olimpic Internațional. În decembrie 2022, acesta a depus cererea oficială pentru aderarea la Uniunea Europeană, marcând un nou pas în consolidarea poziției sale internaționale.
Originea și semnificația numelui Kosovo
Numele Kosovo provine din limba sud-slavă, mai precis din cuvântul sârb kos (mierlă). Termenul este adjectivul posesiv neutru sârb, semnificând „al mierlei”.
Numele complet al regiunii a fost inițial Kosovo Polje, tradus ca „Câmpul mierlei”. Acest câmp, aflat în partea de est a teritoriului actual al Kosovo, este cunoscut ca locul celebrei Bătălii de la Kosovo din 1389, un moment definitoriu în istoria Balcanilor.
Denumirea în diverse limbi și utilizări istorice
În limba albaneză, regiunea este numită Kosova (formă definită) sau Kosovë (formă nedeterminată). În engleză și în alte limbi internaționale, numele utilizat în mod uzual este simplu „Kosovo”.
În perioada otomană, în 1877, denumirea Vilayetul Kosovo a fost extinsă pentru a desemna o regiune mai mare. De-a lungul istoriei, sârbii au făcut distincția între partea de est și partea de vest a regiunii. Astfel, partea estică, centrată pe câmpul istoric Kosovopoljie, a fost numită pur și simplu Kosovo, iar partea vestică, cunoscută pentru influențele sale culturale și religioase, a primit numele Metohija (în albaneză, Dukagjin).
Numele Metohija derivă din cuvântul grecesc μετόχια ( metóchia ; singular μετόχιον , metóchion ), însemnând „moșii monahale” – o referire la numărul mare de sate și moșii din regiune care erau deținute de mănăstirile ortodoxe sârbe și de Muntele Athos în timpul Evul mediu. Numele Metohija înseamnă „moșii monahale”.
Regiunea vestică, cunoscută și sub numele de Dukagjini sau Platoul Dukagjin, își trage denumirea de la familia nobiliară albaneză Dukagjini, activă în secolele XV-XVI. Acest teritoriu a fost parte a Sanjakului Dukakin, cu capitala la Peja. Denumirea reflectă influența istorică albaneză asupra regiunii și rolul acesteia în organizarea administrativă otomană.
Astăzi, termenul „Kosovo și Metohija” este folosit mai ales în limba sârbă pentru a desemna întreaga regiune, deși denumirea simplă „Kosovo” rămâne cea mai frecvent utilizată în alte limbi.
Identitatea „Dardaniană” și semnificația sa în Kosovo
Unii albanezi preferă să numească Kosovo „Dardania”, un termen cu rădăcini istorice adânci, care face referire la un regat antic și ulterior la o provincie romană ce ocupa teritoriul actualului Kosovo. Această denumire provine de la tribul antic al Dardanilor, considerat a avea legături cu termenul proto-albanez dardā, care înseamnă „pere” (în albaneza modernă: dardhë).
Fostul președinte al Kosovo, Ibrahim Rugova, a fost un susținător fervent al acestei identități „dardaniene”. Sub influența sa, steagul și sigiliul prezidențial kosovar au fost asociate cu această identitate, simbolizând o legătură cu trecutul istoric al regiunii. Cu toate acestea, denumirea „Kosova” continuă să fie utilizată pe scară largă de populația albaneză. De asemenea, steagul Dardaniei este folosit ca simbol oficial al instituției prezidențiale, subliniind importanța acestuia în reprezentarea națiunii.
Statutul internațional al Kosovo și „acordul cu asterisc”
Oficial, numele complet al Kosovo, conform constituției, este „Republica Kosovo”. În ciuda acestui fapt, statutul internațional al țării rămâne un subiect sensibil. În cadrul discuțiilor mediate de Uniunea Europeană, s-a ajuns la un acord între Pristina și Belgrad, în urma căruia Kosovo participă la unele organizații internaționale sub denumirea „Kosovo*”. Nota de subsol asociată cu acest titlu specifică faptul că desemnarea nu afectează pozițiile asupra statutului său și este conformă cu Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate al ONU, precum și cu Avizul Curții Internaționale de Justiție privind declarația sa de independență.
Acest aranjament, cunoscut sub numele de „acordul cu asterisc”, a fost stabilit printr-un set de 11 puncte la 24 februarie 2012. Soluția simbolică reprezintă un compromis între părți, permițând Kosovo să participe în forumuri internaționale fără a prejudicia statutul său de independență, recunoscut doar de o parte din comunitatea internațională.
Sursă: evz.ro
