În dicţionarul „DEX”, cuvântul „ZGRIPŢUROAICA”: „un personaj din basm, închipuit ca o femeie rea, viperă, o cotoronţă, bătrână”.
„Zgripţuroaica” din poveste trăieşte în pădure şi este cel mai negru, urât, rău şi periculos om…
Are o răutate în suflet ieşită din comun, fără un minim de bunătate, de respect faţă de oameni. Acţiunea cu „zgripţuroaica” noastră nu se petrece în pădure, nu este o fantezie, o poveste, pe care să o spui copiilor (dar nu înainte de culcare). Din păcate, este o poveste adevărată, pe care o trăim în urbea şi judeţul nostru, nu de azi, nu de ieri, ci, de aproape 20 de ani!
Pe când, în presa locală, a apărut într-o frumoasă „poveste” şi acest personaj ciudat, rău la suflet, lispit de caracter. Şi, înainte de toate, josnic şi periculos! Povestea „frumoasă”, unde a avut un mic rol, a ţinut puţin timp pentru simplul motiv că, oamenii i-au simţit sufletul urât, respingător, hâdru şi au obligat-o să plece din rândul lor.
Şi de atunci, în cea mai mare parte, vremea, munca le-a petrecut în izolare, în lumea ei murdară, de hazna, cu oameni (foarte puţini) asemănători caracterului ei. Colegii, încă de atunci, o numeau pe faţă: „COTOROANŢA”, „VIPERA”… !
Ciudat este faptul că, această ziaristă solitară face parte dintr-o familie de intelectuali oneşti şi respectaţi şi drept ar fi trebuit să aibă un caracter frumos şi… cei 7 ani de-acasă! Dar, nu a fost să fie aşa!
„Zgripţuroaica” noastră este o persoană foarte inteligentă, însă, din păcate, îmbracă forme urâte, respingătoare, cu un caracter greu de definit! A acumulat de-a lungul anilor o frustrare bolnăvicoiasă, crezând şi astăzi, că ea, „zgripţuroaica”, luptă pentru o cauză dreaptă, că este „procurorul sau justiţiarul de serviciu” din lume şi din presa judeţului Olt. Nicidecum!
Nimic rău, dacă lucrurile ar fi mers în această direcţie, corect, fără şantaj, ameninţări, „jocuri” mizerabile (cele mai multe fiind în sfera politicului). În toţi aceşti ani, nu a reuşit nimic în cariera sa profesională, nu a fost acceptată nicăieri. A rămas doar „vipera” din presa locală, femeia rea!
Niciodată, repet, niciodată, nu a avut „coloană vertebrală”, o atitudine corectă, echilibrată şi deontologică, în tratarea evenimentelor locale. Mereu s-a implicat, direct, în parteneriate murdare, scandaloase, josnice şi perfide. A avut şi are un stăpân suprem, cel mai celebru va rămâne acel personaj de tristă amintire, pentru Olt şi România: Triţă Făniţă.
În raport de vremuri şi oameni, nu a avut o anume preferinţă politică: PNŢCD, PDL, PDSR (PSD), PRM, PNL… Nu! Îşi alegea şi încă procedează la fel, câte un : „escu”, „ică”, „iu”, „ma”, ş.a.m.d. din rândul partidului care era puternic sau al aceluia dintre cei care aspirau la putere, dar care aveau nevoie de „şopârlele” ei, de atacurile ascunse şi mizerabile, faţă de adversarii politici.
Este o adevărată „expertă” în diversiune, în a duce vorba de colo-colo, de a învrăjbi oamenii şi de a lăsa impresia că ştie, de toate şi pe toate!!!
Din păcate unii, prin acceptarea „jocurilor” ei mudare, şi-au distrus sau afectat grav cariera politică sau profesională.
Alţii, cei mai mulţi, fie că s-au „ars” ori au aflat despre jocurile ei malefice, murdare, au evitat-o, au respins-o sau n-au bagat-o nici măcar în curtea casei… ! Şi, bine au făcut! „Vipera” scuipă venin, numai dacă te afli în preajma ei, indiferent de intenţia şi scopul pentru care te afli! Deci, fugiţi din calea ei!
Totodată, credibilitatea ei este aproape de „zero”, foarte puţini sunt aceia care şi-o doresc în apropiere, nici măcar colegii de breaslă (cu foarte mici excepţii).
Acestă femeie hâdră, urâtă de multă lume, nu s-a remarcat cu nimic frumos, bine făcut, în viaţa ei profesională!
Toată lumea o percepe şi o pune pe acel postament al lucrurilor rele, josnice, atacuri la persoană sau direcţionate de interese murdare, mizerabile!
În viaţă omul mai greşeşte, este omeneşte, există ocazia şi posibilitatea să le îndrepte şi să nu le repete. Pentru un om fară caracter, cu sufletul urât şi murdar, nu există căinţă, regrete, oprire, totul este efemer, în aceeaşi ecuaţie cu lipsă de caracter!
Sincer, am o mare strangere de inimă, când scriu aceste cuvinte (din suflet). Mi-a fost, pentru puţin timp, în echipa redacţională a “G.O.” şi, chiar dacă de-a lungul anilor, i-am iertat “înţepăturile” infecte, am sperat că se va schimba, măcar acum când anii i-au încărunţit părul… dar, nu există această cale!
Deci, nu pot să trec cu vederea modul josnic, perfid, murdar în care această “viperă” încă suipă cu venin şi murdăreşte cuvintele pe care le aruncă în spaţiul public.
Cineva, odată, trebuia să-şi asume această responsabilitate şi obligaţie morală, pentru ca oamenii să o perceapă aşa cum trebuie şi cum este, pe această “zgripţuroaică”!
P. Dobrescu
