La începutul secolului XX, într-o perioadă în care zborul era încă o curiozitate tehnologică, România marca un episod care avea să rămână în istoria aviației militare. În 1910, în cadrul unor manevre militare desfășurate în sudul țării, zona Slatina–Piatra-Olt a devenit scena unei premiere: transmiterea unui mesaj militar pe calea aerului.
Evenimentul a fost posibil datorită lui Aurel Vlaicu, unul dintre pionierii aviației românești, care încă din anii de formare era preocupat de ideea zborului mecanic. În același an, el construise la Arsenalul Armatei avionul „Vlaicu I”, aparat cu care avea să realizeze mai multe zboruri de referință pentru România, inclusiv primul raid aerian din țară, pe câmpul de la Cotroceni, dar și primul zbor cu caracter militar.
În toamna anului 1910, aeronava sa a fost transportată demontată cu trenul până la Slatina, unde a fost reasamblată în apropierea gării. În acest punct a fost pregătit un moment fără precedent: transportul unui ordin militar pe calea aerului între două unități ale aceluiași comandament.
În ziua de 27 septembrie 1910, Aurel Vlaicu a primit direct de la regele Carol I documentul ce urma să fie livrat prin zbor. Decolarea s-a realizat în condiții dificile, pe vânt puternic, iar traseul a urmat cursul văii Oltului, la o altitudine de aproximativ 500 de metri. Zborul a durat în jur de 35 de minute, aeronava ajungând la Piatra-Olt, unde aterizarea s-a făcut în apropierea conducerii manevrelor militare.
Momentul a atras atenția unor figuri importante ale vremii, aflate la fața locului, printre care prințul moștenitor Ferdinand, prințul Carol, principii Frederik Victor și Joseph de Hohenzollern, primul ministru Ion I.C. Brătianu și ministrul de Război, generalul Grigore Constantin Crăiniceanu. Ordinul militar a fost predat imediat după aterizare, iar performanța aviatorului a fost răsplătită inclusiv financiar cu o sumă considerabilă pentru acea perioadă, de 50.000 lei.
Importanța acestui episod depășește cadrul local sau militar. România devenea astfel una dintre primele țări din lume care folosea avionul în scopuri militare, la scurt timp după Franța, unde asemenea experimente avuseseră loc în august același an. Aparatul „Vlaicu I” a rămas în istorie ca primul avion utilizat de Armata Română.
Slatina intră, astfel, în istoria aviației nu doar ca punct de plecare al unui zbor experimental, ci ca locul în care tehnologia aeriană a fost integrată pentru prima dată într-o misiune militară reală. Evenimentul a fost remarcat și de martori militari ai epocii, care au descris apariția avionului ca pe un moment spectaculos și neașteptat, simbol al unei noi ere în comunicarea și mobilitatea armatei.
Pentru Aurel Vlaicu, acest zbor a reprezentat încă o confirmare a viziunii sale asupra viitorului aviației. Deși cariera sa avea să se încheie tragic câțiva ani mai târziu, contribuția lui la dezvoltarea aviației românești și europene a rămas fundamentală, iar momentul Slatina–Piatra-Olt continuă să fie citat ca una dintre primele utilizări militare reale ale avionului în Europa.
