De curând, la Caracal, s-a terminat de pictat cancelaria parohială a Bisericii “Sfântul Ioan Botezătorul” din Caracal (construită pe actuala stradă Gheorghe Doja, nr. 2), păstorită de către preotul paroh Dinu Ion.
Motivaţia a fost puternică:
– 2017 este anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti, precum şi anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului;
-În 2018 se vor împlini 250 de ani de când s-a ridicat biserica;
-În urma repictării din 1862, vechiul program iconografic al lăcaşului a cunoscut pierderi importante, printre care şi importantul tablou votiv în care erau înfăţişaţi ctitorii.
Cu o vechime istorică deosebită (lăcaşul de cult a fost ridicat în anul 1768 de către jupan Şerban cojocarul din Craiova şi jupâneasa Maria, aşa cum rezultă din vechea pisanie) şi jucând un rol important în păstrarea credinţei şi culturii caracalene, biserica avea nevoie de acest ajutor vizual.
Desfăşurându-se în baza propunerii de pictură care a primit binecuvântarea episcopală la data de 16 martie 2017 şi a unui parteneriat între Parohia “Sfântul Ioan Botezătorul” şi Centrul Cultural Municipal din Caracal, şantierul de pictură s-a desfăşurat în perioada 21 martie-25 aprilie, constituind şi un centru de prezentare metodică a iconografiei de tradiţie bizantină, pentru cursanţii Centrului Cultural şi nu numai, aşa cum ne-a declarat autorul programului memorial-iconografic, artistul plastic Viorel Chirea:
“Consider că aplicaţia practică şi-a atins obiectivul.
Cei interesaţi au putut observa desfăşurarea etapelor în realizarea unei picturi murale.
Totul a început cu o documentare temeinică la faţa locului.
Pentru că spaţiul zugrăvit (în total, 8,38 m² de suprafaţă pictată) are şi rolul de trapeză, la elaborarea propunerii de pictură am luat în consideraţie trei aspecte:
-respectarea hramului principal al bisericii, cel al Sfântului Ioan Botezătorul;
-punerea în valoare a elementului central într-o trapeză, respectiv scena Cina cea de Taină;
-reconstituirea vechiului tablou votiv al bisericii parohiale;
-punerea în valoare a chenarelor decorative tradiţionale.
Întrucât lăcaşul a fost ridicat spre sfârşitul veacului al XVIII-lea (1768) a trebuit să cercetez cu atenţie acea perioadă iconografică şi să respect în totalitate stilistica.
Stilul picturii se raportează la fenomenul popular postbrâncovenesc, dezvoltat în toată zona Oltului de Jos, implicit în Romanaţi.
Această modalitate de expresie am folosit-o şi la pictarea din 2016 a ansamblului mural din cadrul Aşezământului “Casa Doamna Maria Brâncoveanu” din Caracal.
Toate aspectele legate de acest stil (antropologie, ornamentică, scriere, ş.a.) au fost implementate cu grijă în proiect.
Un interes aparte al ansamblului pictat îl constituie cu siguranţă tabloul votiv.
Axându-mă pe reprezentările iconografice din alte biserici pictate tot în această perioadă şi raportându-mă la statutul social al ctitorilor, am reuşit să recompun această importantă compoziţie.
În ceea ce priveşte decoraţia, am studiat, stilizat şi zugrăvit elemente de vegetaţie locală”.
