Elena Theodorini este considerată una dintre figurile emblematice ale liricii românești și artista rămasă în istorie drept prima mare divă a României. Născută la Craiova, la 25 martie 1857, într-o familie de artiști, ea a crescut într-un mediu în care teatrul și muzica făceau parte din viața de zi cu zi. A început studiul muzicii de la o vârstă fragedă, iar mai târziu a plecat în Italia, unde a fost admisă la Conservatorul din Milano.
Cariera sa a prins rapid amploare. A debutat în 1877, iar câțiva ani mai târziu ajungea pe scena Teatrului Scala din Milano, devenind prima artistă din România care a cântat acolo. Succesul obținut în Italia a deschis drumul unei cariere internaționale, care a dus-o pe scene importante din Europa și din America Latină, inclusiv la Teatrul Colón din Buenos Aires.
În paralel, Elena Theodorini a rămas legată și de publicul din România. A cântat la București și a revenit în numeroase turnee prin țară, interpretând roluri importante în opere celebre. Retragerea de pe scenă a avut loc tot în România, în 1904, după care și-a dedicat energia formării noilor generații de artiști.
După încheierea carierei scenice, s-a orientat spre pedagogie și a înființat instituții de pregătire muzicală la Paris, Buenos Aires, Rio de Janeiro și București. Astfel, numele ei nu a rămas legat doar de spectacolele în care a strălucit, ci și de contribuția la dezvoltarea educației lirice românești și internaționale.
Elena Theodorini a murit la București, la 27 februarie 1926, lăsând în urmă imaginea unei artiste care a depășit granițele epocii sale și a devenit un reper pentru cultura română.
