În perioada 30-31 ianuarie a.c. am participat la un infotur dedicat reprezentanților mass media și turoperatorilor locali organizat de către Asociația Română pentru Industrie Electronică și Software, Filiala Oltenia în cadrul Programului Interreg. V-A România-Bulgaria, în proiectul ”Renașterea patrimoniului arhitectural din județul Dolj și districtul Vidin”.
Proiectul are drept scop colectarea, analizarea și promovarea informațiilor despre monumentele arhitecturale din districtul Vidin și județul Dolj. În programul infoturului au fost incluse vizitarea clădirilor de patrimoniu, de interes istoric și cultural din districtul Vidin, în vederea promovării acestora în rândul turiștilor și întâlniri cu reprezentanți ai hotelurilor și restaurantelor din regiune.
Împreună cu alți colegi din presă, dar și alături de reprezentanți ai hotelurilor și restaurantelor din Craiova, am vizitat câteva obiective, monumente istorice, deosebite din punct de vedere architectural, care pot fi adăugate într-un tur pentru străini, excursioniști care vor să viziteze Vidinul.
Ne-am început traseul cu Hotel Evropa, care este situat lângă portul Vidin. Clădirea este cunoscută sub numele de Casa profesorului. Pentru construcția şi istoria sa, datele sunt prea limitate. Atât designerul, cât şi primii proprietari nu sunt cunoscuți. Există doar câteva imagini vechi care arată că clădirea de astăzi este construită în două etape. Prima parte a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea. Volumul clădirii cu două etaje este curat, cu un detaliu de cornişă subțire umplute cu tencuială din plastic. Poate că, în anii ’20 ai secolului trecut, a fost finalizată a doua parte a două etaje, care se încheie cu o pătură distinctă neoclasică. Întreaga clădire a fost restaurată în anii 1980 şi este păstrată cu autenticitate.
Am continuat cu Clădirea Konakului turcesc „Koluka”, construită în 1746. Inițial, turcii au folosit-o ca o clădire de poliție, pompieri, centru de jurnalişti şi localnicii soldaților care transportau apă (cu butoaie pe roți). Acolo, au fost executate sentințe de moarte. În anii 70 ai secolului al XIX-lea, municipalitatea bisericii bulgare a fost adăpostită în ea. După eliberare, a fost reconstruită, încorporând elemente ale arhitecturii renascentiste bulgare. Din 1956 până în prezent, clădirea este folosită ca muzeu.
Inițial, clădirea avea un singur nivel, cu două pasaje în formă de cerc, în centrul căreia era o încăpere de turn care servise pentru supravegherea brigăzii de pompieri. După eliberare, a fost făcută o reconstrucție majoră a clădirii şi au fost folosite multe elemente ale arhitecturii noastre renascentiste, pe ferestrele de la etajul doi şi detaliile arhitecturale ale ferestrelor celui de-al treilea. Clădirea are o formă arhitecturală rară, construită într-un pătrat cu retragerea de trei ori pe podea. În 1909, clădirea a fost reconstruită radical sub conducerea inginerului ceh Dobrusky, care, în ciuda dorinței sale, nu a reuşit să introducă forme bulgare. Clădirea este netipică şi neobişnuită pentru vechea tradiție arhitecturală. Pe lângă descrierea lui Konaka, schițele creionului sunt, de asemenea, păstrate în filmările arhitecturale (pământ, fațadă vest, fața sudică, supraîncărcare, detalii şi dimensiuni). Clădirea este desemnată ca un monument de cultură de importanță locală.
Apoi a urmat Castelul „Baba Vida”, ce se întinde pe malul celei mai mari curbe a fluviului Dunărea din Vidin. Este cel mai vechi castel medieval din Bulgaria care a fost păstrat atât de bine în zilele noastre. Construcția a început în secolul al X-lea pe site-ul observatorului roman Bononia, construit în secolul al III-lea. După finalizarea sa, Baba Vida a devenit un punct important de apărare. Informația vorbeşte elocvent despre impenetrabilitatea sa. Conform cronicilor bizantine, ea a suferit 8 luni sub asediul armatei bizantine conduse de Vasile al II-lea, pe lângă aceasta nu a mai fost învinsa.
În timpul celui de-al doilea regat bulgar, a fost principala fortificație din nord-vestul Bulgariei. În această perioadă au fost făcute cele mai mari îmbunătățiri ale cetății. Ultimul conducător bulgar, înainte de dominația otomană, era Ivan Srațimir. El locuia în castel şi în timpul şederii sale acolo au fost făcute cele mai mari expansiuni. Au fost construite multe pereți interiori şi turnuri, cu care se obține aproape acelaşi aspect ca şi astăzi.
Potrivit unei legende, numele Vida vine de la numele unei fete care trăieşte pe aceste meleaguri. Ea a fost fiica unui boier bogat care a condus ținuturile din Munții Stara Planina (Balcani) până la Carpați. Avea două surori – Gamza şi Kula care nu au reuşit în căsnicie. Ei şi-au despărțit averea şi s-au căsătorit după ce tatăl lor a murit. Din cauza căsătoriilor eşuate ale surorilor (bărbații lor şi-au şters moştenirea), Vida nu a vrut să se căsătorească şi a respins toate propunerile care i-au fost oferite. A construit castelul şi a rămas acolo pentru tot restul vieții. Locuitorii lui Vida erau foarte mulțumiți, pentru că le-a protejat de duşmani. După moartea ei, au numit cetatea „Babini Vidini kuli” (Turnurile lui Baba Vida).
Astăzi (de la 1958) Baba Vida este o atracție turistică şi un muzeu-fortăreață. Se pot vedea mai multe descoperiri care arată istoria strămoşilor noştri. Cetatea a fost restaurată şi renovată. A fost declarat monument de cultură de importanță națională în 1964.
Am trecut și pe la Moscheea Osman Pazvantoglu, care a fost unul dintre cei mai interesanți conducători de la Vidin, care au părăsit zona pentru o lungă perioadă de timp, în afara controlului Porții Înalte. Oarecum inspirat de succesul lui Napoleon, el a încercat să creeze o republică fără limitele vechilor granițe şi religii, Pazvantoglu a avut o corespondență cu diplomații şi politicienii francezi şi a trimis mesageri creştine. Acest lucru pare un lucru de neconceput pentru Imperiul Otoman până acum, în care adoptarea islamului este o condiție pentru o carieră în aparatul de stat. Influențele franceze şi elementele baroce au, de asemenea, moscheea domnitorului – care subliniază în continuare importanța sa deosebită ca monument al culturii.
Moschee lui Osman Pazvantoglu este situată în Parcul dunărean lângă vechiul oficiu poştal turc. Are o arhitectură orientală caracteristică. A fost construită la 1800 în imediata apropiere a Pazvantoglu Sarai, care este deja distrusă. Osman Pazvantoglu a dedicat moscheea tatălui său răzvrătit, care a fost ucis în Vidin la ordinul sultanului.
Moscheea este o clădire de piatră masivă, cu o arhitectură simplă şi strictă. Acoperişul este făcut din plăci turceşti. Corpul său este alcătuit dintr-un antreu şi o sală mare de rugăciune. Anticamera este o arcadă deschisă cu cinci deschideri mari care formează fațada clădirii. Intrarea sa este evidențiată printr-o cornişă de piatră. Sala de rugăciune este spațioasă, cu ziduri netede şi simboluri musulmane.
Este iluminat de două rânduri de ferestre care dau ritmul şi înălțimea clădirii afară. Tavanul este căptuşit, decorat cu diamante şi cu o rozetă mare sculptată în mijloc. În partea din față a salonului este un balcon mic din lemn, fără acoperire pentru femei. Dimensiunile sale modeste şi cele ale altor mobilier contrastează cu volumul salonului şi sporesc simplitatea şi monumentalitatea acestuia. Moscheea are o decorație bogată şi artistică cu sculptură în lemn, lucrată de maeştrii bulgari. Cu aceasta, uşa din față, cvasiarul, mimbarul şi cupola, care acoperă scara până la etajul al doilea, sunt îndeplinite. În ciuda caracterului său oriental, nu este străin de influența barocului târziu european.
Un element indivizibil al siluetei generale a clădirii este minareta ei subțire. În partea de sus, Pazvantoglu plasează vârful inversat, un simbol al părții sale ienicere, pentru a-şi accentua independența față de acrescentul sultan. Este singura moschee din lume cu vârful inversat al cupolei în loc de luna acrescentă şi este un monument de cultură de importanță națională.
În acest moment, moscheea este deschisă pentru vizite, dar este inactivă. Există un om care deschide templul şi are grijă de el, dar timpul exact de lucru nu este respectat. Mai des, moscheea este deschisă în timpul sezonului turistic de primăvară şi de vară.
Am fost să vedem mai multe astfel de clădiri de patrimoniu, care pot fi adăugate pe un traseu special pregătit pentru turiștii străini. Vă invit cu drag să dați o fugă până la Vidin, sunt doar 147 de kilometri până la descoperirea unor monumente, descoperirea istoriilor lor, care vă vor îmbogăți cultural și vă vor oferi câteva ore de relaxare.
