Pentru Ea
Leoaică tânără, iubirea, îmi șoptește la ureche Nichita,
în timp ce, din crângurile tinereții,
îmi sare în față o arătare stranie care,
dacă mă uit mai bine,
chiar pare să fie o leoaică.
Îmi blochează tot drumul,
așezată pe labele din spate
și ridicându-și, mândră, capul înspre mine.
Mă fixează cu niște ochi lacomi și îmi dau seama
că abia așteaptă sa fac un pas înainte, ca să mă sfâșie.
Cum să merg mai departe?
Cum să o determin să se dea la o parte?
Îmi iau inima în dinți și încerc să trec de ea.
Atent la cea mai mică tresărire a mușchilor ei,
mă trezesc chiar sub nasul ei și am marea surpriză
să constat că nu reacționează în niciun fel.
Mai mult, mă lasă să o ating și chiar simt că-i face plăcere
să o mângâi pe blana-i mătăsoasă.
Încurajat de această atitudine,
continui să o mângâi și nu am timp să mă feresc
de lovitura prin care îmi smulge inima din rădăcini.
O săritură înaltă, și dispare în niște tufișuri uscate
de pe marginea drumului,
prin care încă se mai zăreau, împrăștiate,
fărâme de anotimpuri.
Încă amețit de forța loviturii,
simt cum îmi crește în piept o inimă nouă, de leu tânăr,
și mă grăbesc să o ajung din urmă, în tufișuri…
Constantin Smedescu
