Data de 1 Decembrie 1918 a rămas definitiv în memoria românilor ca un simbol al reântregirii neamului şi al unităţii naţionale.
La 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, acolo unde marele voievod Mihai Viteazul a înfăptuit pentru o clipă visul de veacuri al românilor, se desăvârşeşte unirea tuturor românilor într-un singur stat politic şi naţional.
Anul 1918 încununează dorinţa arzătoare de peste veacuri a românilor prin istoricele hotărâri de la Chişinău (9 aprilie), Cernăuţi (28 noiembrie), Alba Iulia (1 decembrie). România unită adună în hotarele etnice vetrele strămoşeşti ale Basarabiei dintre Prut şi Nistru, ţinuturile răzeşeşti ale Bucovinei şi ale Transilvaniei, desprinse arbitrar şi samavolnic din trupul ţării.
Unirea de la 1 Decembrie 1918 a avut ca fundament unitatea etnică, de limbă şi cultură a românilor de pretutindeni care a generat acţiuni comune pentru eliberare naţională de sub dominaţia imperiilor multinaţionale vecine.
În momentul izbucnirii Primului Război Mondial, în anul 1914, Biroul Român de Informaţiuni Politice din Bucureşti adresa un Apel către opinia publică a României, la 15 septembrie 1914, prin care îndemna populaţia să privească acest eveniment ca pe şansa unică în istorie de-a se înfăptui unitatea naţională: „Să nu lăsăm să ne scape acestă ocaziune unică în istorie de a ne realiza unitatea naţională. Să cerem cu toată energia guvernului român ca, pe baza unui acord cu puterile Triplei Înţelegeri, să ordone imediat mobilizarea generală şi ocuparea provinciilor româneşti ale Austro-Ungariei de brava noastră armată. Iată datoria tuturor bunilor români! Trăiască România Mare!”
România va intra în război doi ani mai târziu, în 1916, iar după numeroase sacrificii atât ale soldaţilor cât şi ale populaţiei civile, se reuşea ca prin Tratatele de pace de la Paris desfăşurate după încheierea războiului în 1918, să fie recunoscută o nouă Românie unită şi democratică care va păşi pe calea modernizării.
Populaţia din judeţele istorice Olt şi Romanaţi a contribuit şi ea la înfăpuirea unităţii naţionale aşa cum atestă şi documentele vremii păstrate la Serviciul Judeţean Olt al Arhivelor Naţionale. Astfel, în documente se menţionează că încă din luna martie 1918 fusese confiscată toată recolta de porumb a anului 1917, locuitorilor nerămânându-le nimic, iar numai din Slatina se expediau produse alimentare şi nealimentare care se ridicau undeva între 50 şi 80 de tone săptămânal. Tot din documente reiese că în toată perioada de ocupaţie localităţile au avut de suportat pagube uriaşe. Astfel, numai oraşul Slatina a avut o pagubă de 4.000.000 lei, în condiţiile în care, spre exemplu, bugetul oraşului în exerciţiul financiar 1918-1919 avea prevăzută la capitolul venituri doar suma de 479.346 lei.
Multe astfel de documente stau mărtuirie a eforturilor de război ale populaţiei din Olt, dintre care mai amintim câteva: procesul verbal încheiat la 11 noiembrie 1918 de vicepreşedintele Comisiei Interimare Corabia referitor la devastarea depozitelor de alimente şi materiale rămase în urma retragerii armatelor străine, cererea din 19 noiembrie 1918 a Şcolii Primare nr. 2 Slatina către Primăria oraşului Slatina privind aprobarea lucrărilor de reparaţii la acoperişul localului şcolii distrus în timpul luptelor din noiembrie 1916, tablou întocmit de Primăria comunei Comani cu locuitorii care au suferit pagube şi rechiziţii după încheierea armistiţiului, tabel întocmit de Revizoratul Şcolar al judeţului Olt cu şcolile din judeţ care au suferit pagube din cauza armatelor germane, adresa din 5 ianuarie 1919 a parohului Bisericii Sf. Treime din Corabia prin care înştiinţează Comisia Interimară a oraşului despre pagubele suferite de Biserica Catedrală şi bisericile filiale.
Autorităţile din judeţele Olt şi Romanaţi s-au preocupat de cinstirea amintirii eroilor de război prin jertfa cărora a fost posibilă înfăptuirea Marii Uniri, fapt atestat şi de documente. Astfel, amintim cererea adresată în mai 1921 Comisiei Interimare Corabia de către Comitetul „Monumentelor Eroilor” din oraşul Corabia pentru atribuirea unei suprafeţe de teren necesară înfiinţării unui cimitir al eroilor care să adăpostească osemintele tuturor martirilor, adresa Prefecturii judeţului Olt către Consilieratul Agricol al judeţului Olt din 23 decembrie 1921 privind înmormântarea în cimitirul Eroilor din Slatina a osemintelor unui sublocotenent din Regimentul 23 Infanterie decedat în luptele din anul 1916, programul manifestărilor religioase şi culturale desfăşurate în 9 iunie 1921 în oraşul Slatina pentru comemorarea eroilor căzuţi în război.
Evenimentul de la 1 Decembrie 1918 a prilejuit multă bucurie în inimile populaţiei oltene, unii deplasându-se la Alba Iulia pentru a participa alături de fraţii lor din Transilvania, Basarabia şi Bucovina, alţii sărbătorind acasă, aşa cum o vor face în fiecare an de atunci, fapt atest şi de documente precum programul serbării şcolare organizată de Gimnaziul Radu Greceanu Slatina cu prilejul aniversării unui an de la Marea Unire, „ pentru preamărirea alipirei ţărilor surori” aşa cum se precizează în documentul din 6 decembrie 1919.
Toate aceste documente stau mărturie a spiritului de sacrificiu al poporului român , iar ziua de 1 Decembrie se constituie un bun prilej de reamintire şi cinstire a eroilor care au făcut posibilă înfăptuirea unităţii naţionale.
Preda Dana-Iulia – Consilier superior în cadrul Serviciului Judeţean Olt al Arhivelor Naţionale
