„Anul trecut, 74 de primării din judeţ n-au reuşit să achiziţioneze nici măcar o carte nouă” – interviu cu Florian Cârstea, directorul Bibliotecii Judeţene „Ion Minulescu” Slatina

0
606

Florian Cârstea s-a născut la 27 iunie 1953. A absolvit Liceul Teoretic Potcoava, după care, în perioada 1972-1975, a urmat Şcoala de Biblioteconomie din Bucureşti, specialitatea bibliotecar. Şi-a început activitatea de bibliotecar în 1976, chiar în cadrul instituţiei pe care, din 2014, o conduce în calitate de director, funcţie pe care a mai deţinut-o în perioada 1990-1994. În anul 1996 a început să frecventeze cursurile Facultăţii de Istorie Bucureşti, facultate pe care a absolvit-o în anul 2000.

–          D-le director, cum a luat fiinţă Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu”?

–          Data ei de naştere se poate considera ziua de 28 martie 1931, când Prefectura Olt şi Societatea Publică au organizat un mare bal în scop caritabil. Atunci s-a hotărât ca fondurile strânse să fie folosite pentru înfiinţarea unei biblioteci publice. Dar tentative au mai existat şi chiar cu mulţi ani înainte. De exemplu, prima bibliotecă şcolară lua fiinţă în 1841, când Şcoala Ionaşcu era dotată cu un prim lot de 74 de cărţi. Cea mai consistentă tentativă poate fi consemnată cea din 1913, când institutorul slătinean Marian S. Andreian a lăsat prin testament ca în oraşul Slatina să se înfiinţeze o bibliotecă publică în casa cu 4 camere pe care el o dona Primăriei, împreună cu cele 2000 de volume ale bibliotecii sale particulare. Izbucnirea războiului a amânat acest proiect care a putut fi reluat abia în 1931, folosindu-se ca punct de plecare chiar fondul de carte lăsat de inimosul institutor slătinean. Iniţiativa din martie a dat roade, aşa că la 26 octombrie 1931 a fost inaugurată Biblioteca Comunală „M. S. Andreian”.

–          Cum s-a ajuns la actualul nume al bibliotecii?

–          Numele iniţial a dispărut odată cu instalarea regimului comunist. Între 1951 şi 1968, a funcţionat sub numele „Biblioteca Raională Slatina”. În 1975 i s-a acordat rang de „Bibliotecă Judeţeană”, ajungând, până în 1989, la un fond de carte de circa 100.000 de volume. În 1992, Consiliul Judeţean Olt a hotărât ca biblioteca să se numească Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu”, iar din 1993 funcţionează în actualul sediu din B-dul A.I. Cuza, nr. 3 B.

–          Ce ne puteţi spune despre dotarea şi organizarea structurală a bibliotecii?

–          În prezent, biblioteca noastră dispune de aproape 300.000 de unităţi de bibliotecă, respectiv: cărţi, periodice, documente audio-video, CD-Rom-uri. Mai nou, dispunem şi de un program Biblionet, cu calculatoare amplasate în holul bibliotecii, pe care oricine dintre cei care ne frecventează le poate utiliza gratuit. Din punct de vedere structural, biblioteca este organizată pe 3 servicii: de relaţii cu utilizatorii, de dezvoltare şi prelucrarea colecţiilor şi, al treilea, de cercetare, informatizare. Primul serviciu este compertimentat pe mai multe săli după cum urmează: Sala lectură carte, Sala lectură periodice, Sala audio-video, Sala literatură pentru copii-ludoteca şi încă două săli destinate împrumutului de carte. La acestea se adaugă şi un compartiment de asistenţă specializată pentru bibliotecile din judeţ.

–          Ce evenimente aţi organizat până acum în acest an centenar?

–          Cel mai recent s-a consumat chiar zilele trecute. 26 şi 27 martie au fost Zilele Basarabiei, manifestare care a reunit un numeros public. În prima zi, grupuri de elevi din Slatina şi din judeţ au vizitat biblioteca şi au ascultat expuneri despre evenimentele petrecute în 1918, care au condus la unirea Basarabiei cu România. De asemenea, le-au fost prezentate colecţii de cărţi reprezentative despre evenimentul omagiat şi proiecţii de film documentar. Au fost prezenţi elevi de la Colegiul Economic „P.S.Aurelian”, de la „Radu Greceanu”, „Ion Minulescu”, „Nicolae Titulescu”, de la Liceul Tehnologic din Scorniceşti, de la Şcoala Gimnazială „Nicolae Coculescu” Scorniceşti şi de la Şcoala Gimnazială Slătioara. În ziua următoare, pe 27 martie, în cadrul unui simpozion, s-a evocat lupta moldovenilor pentru unirea cu România şi s-a lansat cartea d-lui Ionel Tâlvănoiu, „Dezrobirea Basarabiei”. În aceeaşi zi, la iniţiativa d-lor Vlad Iovu şi Dumitru Sârghie, a avut loc şi o emoţionantă întâlnire cu refugiaţi basarabeni stabiliţi în Slatina. În încheierea manifestării, numerosul public prezent a fost răsplătit cu un recital extraordinar susţinut de grupul „Voces Primavera”, condus de prof. Arald Fieraru.

–          În perioada următoare ce aveţi în vedere?

–          În perioada următoare, spre sfârşitul lunii aprilie, avem programată o vizită la filiala noastră din oraşul Ialoveni, din Republica Moldova. Înfiinţată în 1995, filiala noastră din Ialoveni are acum un fond de carte de peste 25.000 de volume. Intenţionăm să organizăm acolo un simpozion dedicat Centenarului Unirii, cu scriitori din ambele ţări, şi să facem încă o donaţie consistentă de carte. Apoi, lunar, vom organiza câte un simpozion şi alte manifestări dedicate centenarului, culminând cu un program special de 1 Decembrie. Până atunci, vom valorifica toate colecţiile bibliotecii prin tipărirea unor cataloage şi pliante cuprinzând informaţii despre actul Unirii.

–          Dacă ar fi să facem o comparaţie între cititorul de azi şi cel de ieri, există vreo diferenţă?

–          Dacă prin „ieri” înţelegem perioada dinainte de 1989, iar prin „azi”, perioada postdecembristă, diferenţa nu numai că există, dar este enormă. Înainte de 1989 se citea foarte mult, mai ales cărţile bune se dădeau pe sub mână, trebuia să te pui bine pe lângă un librar ca să-ţi oprească o carte. Acum, uitându-ne în urmă, găsim imediat explicaţia: practic, nu exista televizor, de internet nu auzise nimeni pe vremea aceea, telefonul mobil era încă o ficţiune, aşa că bietului român care se respecta nu-i rămânea altă distracţie decât cartea. Există diferenţe şi între preferinţe. Înainte de 1989 se citea mai mult beletristică, acum se citeşte mai mult literatură de specialitate. Pe de altă parte, la faptul că cititorul de azi nu prea îşi mai permite, datorită resurselor sale bugetare precare, să treacă mai des pragul unei librării, biblioteca, în general, oferă o alternativă viabilă. Iar noi suntem pregătiţi să răspundem în orice moment preferinţelor oricărei categorii de cititori. În acest sens, cea mai bună cale este creşterea continuă a fondului de carte. Aici, trebuie neapărat să subliniem sprijinul constant pe care-l primim din partea Consiliului Judeţean Olt. Pentru acest an, CJ Olt a alocat o sumă de 1,2 miliarde lei vechi, cu destinaţie de achiziţie cărţi pentru toate bibliotecile din judeţ. Şi dacă, în prezent, putem constata o scădere a numărului de cititori, scăderea nu este de proporţii, nu este la un nivel care să ne alarmeze. Această scădere a numărului de cititori este o provocare pentru noi, ne obligă să căutăm mijloace specifice de contracarare.

–          Care sunt principalele linii ale politicii dvs. manageriale?

–          Deşi concurenţa internetului şi a altor mijloace prin care oamenii se informează este foarte mare, nevoia de carte este încă prezentă în comunitate, ceea ce face ca biblioteca noastră să aibă şi acum, şi în viitor, sperăm, un număr important de utilizatori. Prin politica noastră managerială încercăm să-i atragem şi să-i fidelizăm. Urmărim cu prioritate o selecţie riguroasă a cărţilor necesare publicului, o cunoaştere mai aprofundată a nevoilor de informare a cititorilor şi o paletă mai largă de activităţi care să răspundă mai exact acestora. De asemenea, încheiem parteneriate cu instituţii culturale din municipiu, cu societăţi culturale, unităţi de învăţământ, organizaţii nonguvernamentale, în ideea de a le atrage în activităţile bibliotecii.

–          Ce competenţe sunt necesare bibliotecarului din era digitală?

–          Activitatea bibliotecarilor suferă permanente schimbări în funcţie de evoluţia societăţii informaţionale. Bibliotecarul modern nu prea mai seamănă cu cel tradiţional. Acum, un bibliotecar este obligat să devină un om informat, să îmbine abilităţi de comunicare moderne, bibliotecarul de azi este în acelaşi timp profesor, educator, psiholog, adică un om multivalent.  Este o realitate că omul modern trăieşte sub două dictaturi: idolatria internetului şi tirania imaginii. Se preferă filmele, mai puţin cărţile. Iar bibliotecarul din era digitală trebuie să stăpânească cele mai bune şi mai potrivite mijloace şi strategii de exprimare „pro domo” – ca să zic aşa. El trebuie să admită că însăşi activitate specifică de bibliotecă tinde să să îndepărteze de cea tradiţională. Activităţile desfăşurate în prezent în biblioteci tind să se transforme în platforme de socializare, în sensul că oamenii vin la bibliotecă şi pentru a se cunoaşte între ei şi pentru a lega noi cunoştinţe. Tocmai de aceea sunt tot mai frecvente în biblioteci activităţi nespecifice până acum, precum concerte, audiţii muzicale, filme documentare, expoziţii, întâlniri cu personalităţi etc.

–          Din ce categorii sociale sunt cei mai mulţi cititori?

–          Vedeţi? Până şi termenul de „cititor” nu mai este cel mai potrivit, în locul lui impunându-se cel de „utilizator”. Pentru că, repet, în zilele noastre, oamenii vin la bibliotecă şi pentru altceva, nu doar pentru a citi sau a împrumuta o carte. Un tânăr, de pildă, poate veni la bibliotecă chiar şi cu acest unic scop, de a socializa. Drept urmare, cei mai fideli şi mai numeroşi utilizatori sunt cei din categoria de vârstă cuprinsă între 15 şi 25 de ani, reprezentând elevi şi studenţi. Următorii ca pondere sunt cei între 25 şi 60 de ani, reprezentând populaţia activă. A treia categorie o reprezintă pensionarii, cu opţiuni de lectură îndreptate mai ales către presa locală. O categorie care ne interesează foarte mult este cea cu vârsta cuprinsă între 3 şi 15 ani, respectiv, copiii, cărora încercăm să le formăm de mici şi să le dezvoltăm reflexul de a merge la bibliotecă.

–          Cum se implică Biblioteca Judeţeană în viaţa celorlalte biblioteci din judeţ?

–          Faţă de bibliotecile din judeţ noi avem un rol coordonator. În baza competenţelor precizate prin Legea Bibliotecilor, noi asigurăm îndrumarea metodică şi asistenţa de specialitate. În total, sunt 108 biblioteci, dintre care una este judeţeană, cea a noastră, una municipală, cea din Caracal, 6 orăşeneşti şi 100 comunale. Anual organizăm în jur de 20 de activităţi cu tematică diversă: colocvii profesionale zonale, pentru pregătirea bibliotecarilor din localităţile judeţului; precizări şi lămuriri privind aplicarea legislaţiei în domeniu, referitoare la statutul bibliotecarilor, la încadrarea lor, cu privire la aplicarea salarizării unice; difuzarea de standarde, norme, proceduri de lucru pentru bibliotecari; participarea la examene de promovare în trepte şi gradaţii; colectarea principalilor indicatori de activitate înregistraţi peste an; difuzarea de donaţii de carte în bibliotecile locale etc.

–          Cum vedeţi rolul autorităţilor locale în viaţa bibliotecilor?

–          Ei bine, la acest capitol, pot spune că în multe localităţi ale judeţului autorităţile locale se implică prea puţin. Ca să mă refer doar la unul dintre multele aspecte, în 2017, dintre bibliotecile comunale doar 26 au putut să facă achiziţie de carte, aceasta însemnând 8.845 de volume, din care 4.551 au reprezentat cărţi cumpărate de Primării, restul cărţilor provenind din donaţii. 74 de Primării n-au reuşit să achiziţioneze nici măcar o carte nouă. Şi nu prea au cum să se scuze, căci în Legea Bibliotecilor 334/2002 sunt prevederi clare care spun că autorităţile locale trebuie să aibă preocupări legate şi de bibliotecă. Dar primarii, de obicei, ignoră asemenea prevederi şi, mai mult, nici nu respectă fişa postului de bibliotecar. Sunt destule situaţii în care bibliotecarii sunt obligaţi să desfăşoare alte activităţi, cum ar fi: să se ocupe de ajutoarele sociale, să încaseze taxe şi impozite, să ţină evidenţe agricole etc. Ignorarea prevederilor legale se traduce, în multe părţi, şi prin neincluderea în bugetul local a sumelor de bani destinate achiţiziei de carte, prin aplicarea eronată a Legii salarizării şi prin multe alte forme care ne fac să fim foarte nemulţumiţi de modul în care autorităţile locale interpretează rolul cărţii în viaţa comunităţii.

–          Vă mulţumesc, d-le director.