Un stejar secular, estimat la 250-300 de ani, anul acesta nu a mai prins viață. S-a stins tăcut, în anonimat.
A fost martorul marilor evenimente ale secolelor XVIII-XXI din Valahia, Țara Românească și România.
A prins vremurile când românii erau conduși de domnitorii fanarioți și postfanarioți, de domnitorul A.I. Cuza, de regalitate, de regimul comunist și chiar de cei care au adus România în sărăcia în care se află astăzi.
Acest stejar, numit popular, în Oltenia și Muntenia, „tufan”, a fost prezent în vremurile când țara era ocupată de turci, austrieci, ruși, nemți și sovietici.
A fost contemporan cu Tudor Vladimirescu, cu Revoluția de la 1848, cu Unirea Principatelor Române, cu Războiul de Independență, cu Primul Război Mondial, cu Al Doilea Război Mondial, cu Revoluția Română din 1989, precum și cu intrarea României în NATO și în U.E.!
Tindem să credem că a „murit” subit și din cauza lipsei de interes din partea primăriei locale și a altor instituții ale statului, care trebuiau să-i acorde o atenție mai mare și un tratament adecvat, de specialitate.
Mutilarea arborelui, prin tăierea unor ramuri principale, precum și lipsa tratamentelor de specialitate împotriva bolilor au grăbit uscarea acestui pom unicat, martor al istoriei noastre.
Este regretabil că Primăria Drăgănești-Olt nu întreprinde nimic pentru ca imaginea acestui stejar secular să nu ne ofere, sub ochii noștri, un tablou care ne provoacă tristețe și durere în suflet.
P.C.
