Eşecul statului român în lupta cu cancerulDin păcate, astăzi, Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului este o zi a adevărului. Un adevăr dureros şi ruşinos pentru statul român. Deşi accesul la servicii medicale de calitate reprezintă un drept fundamental al românilor, în România anului 2026, acest drept a devenit un privilegiu.
Investiţiile în prevenţia pentru depistarea timpurie a bolii sunt de până la opt ori mai mici decât media din Uniunea Europeană pentru că în România, prevenţia este tratată ca un moft, nu ca o prioritate. România se află printre ultimele ţări din Uniunea Europeană la screening şi prevenţie, iar în timp ce alte ţări raportează participări la screening de 70–80% şi mortalităţi mult mai mici, ţara noastră raportează lipsă de programe, lipsă de acces, lipsă de responsabilitate şi lipsă de voinţă.Cancerul reprezintă a doua cauză de deces în România, după bolile cardiovasculare şi aproximativ 19% din totalul deceselor înregistrate anual. Țara noastră are unele dintre cele mai mici rate de prevenţie din Europa, iar asta înseamnă că prea mulţi români ajung la medic când boala este deja avansată, când şansele scad dramatic şi când lupta devine mult mai grea şi mai costisitoare. În timp ce alte state investesc în depistarea timpurie, România investeşte în improvizaţie, haos şi nepăsare, iar statisticile sunt unele îngrijorătoare.Ce face statul român? În mediul rural, accesul la servicii medicale este limitat sau aproape inexistent, iar oamenii trebuie să parcurgă chiar şi sute de kilometri pentru un simplu consult. În majoritatea localităţilor nu au ajuns niciodată programe naţionale de prevenţie, nu există centre de screening accesibile, nu există medici suficienţi, nu există echipamente. Există doar drumuri lungi, bani cheltuiţi din buzunarul pacientului şi diagnostice puse prea târziu.Pentru români, cancerul nu mai reprezintă astăzi doar o boală, ci o condamnare la moarte, disperare şi umilinţă, în condiţiile în care tratamentul şi analizele sunt scumpe, iar medicamentele lipsesc. Listele de aşteptare sunt interminabile pe motiv că „nu sunt bani”. Dar sunt bani pentru contracte umflate, achiziţii inutile, spitale promise şi niciodată construite, milioane de lei aruncate pe studii, strategii şi hârtii fără rezultat concret.Statul român trebuie să conştientizeze importanţa diagnosticării precoce a bolii şi a tratamentului adecvat pentru că România nu pierde lupta cu cancerul din lipsă de resurse, ci din lipsă de viziune, competenţă şi respect pentru viaţa umană. Un stat care nu investeşte în prevenţie este un stat care condamnă populaţia la şanse mai mici de supravieţuire. Astăzi, conştientizăm că România are nevoie investiţii reale în prevenţie, de centre de screening, de programe funcţionale, nu de proiecte pe hârtie. Cancerul nu aşteaptă licitaţii, bugete sau campanii electorale.Românii au nevoie de centre medicale accesibile şi funcţionale şi de informare corectă şi constantă. Pentru că fiecare diagnostic pus la timp înseamnă o şansă în plus la viaţă, iar fiecare program de prevenţie salvează vieţi. Românii nu cer miracole, cere dreptul de a avea acces la controale medicale, pentru că viaţa lor trebuie să fie mai presus de statistici şi birocraţie.România plăteşte astăzi cu zeci de mii de vieţi în fiecare an. Iar această realitate scoate la iveală lacunele sistemului de sănătate din ţara noastră. Astăzi, lupta împotriva cancerului nu este doar o luptă medicală. Este o luptă pentru demnitate şi pentru dreptul fundamental la viaţă.Un popor unit nu poate fi învins!
