La 50 de ani de la primul 10 olimpic din istoria gimnasticii, Geza Poszar, fost coregraf al lotului olimpic al României, a vorbit despre Nadia Comăneci și despre performanța uriașă realizată la Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1976.
Fostul coregraf descrie talentul Nadiei drept unul ieșit din comun și spune că aceasta avea calități naturale rare, o ținută potrivită gimnasticii și o capacitate extraordinară de a înțelege rapid indicațiile primite.
„Nadia era un Mozart al gimnasticii”, este una dintre caracterizările făcute de acesta.
Poszar nu s-a aflat la Montreal în momentul în care Nadia Comăneci a primit istorica notă 10. Potrivit relatării sale, autoritățile comuniste nu i-ar fi permis să participe la Jocurile Olimpice deoarece era logodit cu o cetățeană franceză, astfel că a urmărit concursul la televizor, din Onești.
Momentul a rămas celebru și prin faptul că tabela electronică nu era pregătită să afișeze nota 10, astfel că pe ecran a apărut „1.00”.
El a vorbit și despre atmosfera din lotul național, despre antrenamentele dure și disciplina strictă din acea perioadă. Totodată, a susținut că Bela Karolyi ar fi avut, în unele situații, un comportament agresiv față de anumite gimnaste. Afirmațiile reprezintă mărturia și opinia sa personală.
În cazul Nadiei, spune acesta, situația ar fi fost diferită, sportiva având un statut aparte datorită valorii și perspectivelor sale.
Fostul coregraf recunoaște însă și calitățile de organizator ale lui Bela Karolyi, dar consideră că performanța de la Montreal nu ar fi fost posibilă fără talentul excepțional al Nadiei Comăneci.
La cinci decenii de la acel moment istoric, Nadia rămâne una dintre figurile emblematice ale sportului românesc și mondial, iar performanța sa continuă să fie un reper pentru generațiile de gimnaste care au urmat.
