Multă lume, prin ţară, se amuză copios pe seama minunilor oraşului Caracal. Recent, eu am cunoscut o altfel de minune a Caracalului, o minune de om în persoana d-nei doctor Daniela Buiculescu. Repet, o minune de om prin frumuseţea caracterului care, pur şi simplu, iradiază din vorbele, din gesturile, din mimica sa. Şi dacă încerc, în interviul care urmează, să vă prezint această frumuseţe, să nu vă aşteptaţi să o receptaţi în toate lungimile de undă, căci cuvintele, inevitabil, sunt prea sărace ca să poată reda tot ceea ce simte cineva atunci când, realmente, întâlneşte un Om.
– Cum aţi ajuns la Spitalul Municipal Caracal, d-nă doctor?
– Sesizez în întrebarea dvs. o anumită nuanţă, de parcă aş fi ajuns aici într-un loc pe care mai bine ar fi fost să-l evit. Ei bine, am ajuns aici pentru că aşa am vrut eu, deşi, cu media mea de absolvire, aproape de 10, aş fi putut să-mi aleg şi un oraş mai mare. Dar, născută într-o localitate din apropierea Caracalului, numele acestui oraş şi-a păstrat în inima mea o rezonanţă care nu se va stinge niciodată. M-au atras aici legăturile parcă ancestrale cu oamenii locului, iar faptul că mă căsătorisem în ultimul an de facultate cu un băiat frumos din Caracal a fost factorul decisiv care m-a determinat să optez, la repartiţie, pentru spitalul din acest oraş. Aşa am ajuns aici, prin repartiţie, ca absolventă a Facultăţii de Medicină din Craiova, promoţia 1983.
– Medicina fiind ca un copac foarte înalt, cu numeroase ramuri care cresc în toate direcţiile, dvs. ce ramură aţi preferat?
– Odată repartizată aici, a urmat stagiatura după care am dat concurs de specializare la Bucureşti. Mi-am ales ramura „interne”, a fost preferata mea încă de pe băncile facultăţii, de pe când, de la baza copacului, priveam în sus şi încercam să zăresc soarele printre ramurile lui. În tot timpul cât a durat specializarea, veneam foarte des la Caracal, căci între timp şi născusem şi mă aştepta aici un copil mic, pe care ardeam de nerăbdare să-l revăd cât mai repede. În sfârşit, mi-am terminat specializarea şi, din 1990, lucrez aici ca medic internist.
– Iar acum sunteţi manager. Vi se potriveşte această funcţie?
– Sunt manager din 8 iulie 2016. Deşi nu mi-am dorit această funcţie, n-am alergat în viaţa mea după funcţii, totuşi am acceptat-o în ideea de a adăuga ceva în plus, faţă de predecesorii mei, la bunul mers al lucrurilor în acest spital, pentru ca actul medical să crească în ce priveşte nivelul de calitate şi de performanţă. Ştiam de dificultăţile drumului pe care porneam, dar aveam convingerea că voi reuşi să trec prin toate hârtoapele, bazându-mă pe un colectiv extraordinar de medici şi de personal medical auxiliar, puţine spitale putându-se lăuda cu aşa ceva. Menţionez că aici sunt 90 de medici încadraţi, unul mai brav decât altul prin activitatea pe care o desfăşoară, prin implicarea totală în desfăşurarea unui act medical, cum spuneam, de calitate şi de performanţă. Şi unde mai puneţi că medicii noştri îşi găsesc timp şi resurse să organizeze şi altfel de activităţi. De exemplu, reuniunea ştiinţifică numită „Zilele Medicale Caracalene” a ajuns la a IX-a ediţie. De asemenea, în Caracal se desfăşoară periodic Conferinţa Regională de Ortopedie, cu participare internaţională. Apropo: am observat că şchiopătaţi… A, păi o problemă ca a dvs. se poate rezolva foarte bine şi la noi. O avem aici pe d-na doctor Popa. Ca suferind de coxartroză de atâţia ani, nu se poate să nu fi auzit de dânsa, vin aici oameni din toată ţara, pentru proteze de şold sau de genunchi. În total, avem 26 de specialităţi, avem chiar specialităţi deficitare, care în alte spitale nu există. Ca să dau numai un exemplu, nici spitale de rang superior nu au 3 medici de neonatologie, aşa cum avem noi. În sfârşit, unul dintre motivele pentru care am acceptat această funcţie este şi acela că în fruntea Consiliului de Administraţie este d-l Marian Doldurea, un om minunat, alături de care am simţit că pot fi mai puternică şi mai curajoasă, în stare să trec peste toate obstacolele.
– Care au fost primele direcţii de acţiune pe care aţi mers în calitate de manager?
– Mai întâi am avut grijă ca normativul de personal să fie în limitele corespunzătoare. În acest sens, imediat după deblocarea posturilor, am organizat concursuri în vederea ocupării posturilor deficitare. Aşa am reuşit să acopăr cu personal competent respectivele posturi. Apoi, m-a interesat să asigur salariaţilor spitalului toate drepturile cuvenite, de la cele salariale, conform măririlor survenite, până la acordarea tichetelor de masă la valoarea lor maximă. În continuare, am urmărit obţinerea unor indicatori sanitari şi de performanţă care să ne asigure un contract bun cu Casa de Asigurări de Sănătate Olt.
– Am înţeles că dispuneţi de o resursă umană de calitate. Pe lângă aceasta, pentru siguranţa pacientului este nevoie şi de o aparatură medicală performantă. Care mai e starea de lucruri, în această privinţă, în Spitalul Municipal Caracal? Ce achiziţii noi s-au făcut în timpul manageriatului dvs.?
– În ce priveşte dotarea cu aparatură performantă, şi la acest capitol stăm bine. Recent, s-au dat în funcţiune un computer-tomograf, o linie laparoscopică pentru sălile de chirurgie, două aparate noi la laboratorul de analize medicale. La UPU s-au achiziţionat un ecograf, ventilator şi analizor. De asemenea, la secţia ATI, ultimile achiziţii constau în două analizoare şi patru ventilatoare. Prin Fundaţia „Salvaţi Copiii”, secţia de nou-născuţi a fost dotată cu masă radiantă şi lampă fotoelectrică, iar prin donaţia organizată de preotul spitalului, părintele Iagăru, aceeaşi secţie beneficiază acum de un monitor pentru funcţii vitale. Am zis că stăm bine, dar ştiţi cum e: oricând şi oriunde este loc de mai bine. Sunt oameni cu suflet în acest oraş, care nu ezită să dea o mână de ajutor pentru ca spitalul nostru să dispună de aparatura necesară în toate secţiile. Mă gândesc la oameni de afaceri inimoşi, din sponsorizările cărora am reauşit să realizăm multe lucruri bune pentru acest spital. Le mulţumesc tuturor şi pe această cale. De asemenea, menţionez că în prezent se derulează la noi două proiecte pe fonduri europene: unul se referă la modernizarea ambulatoriului, iar celălalt priveşte eficientizarea termică a clădirii spitalului. În rest, toate lucrurile mărunte, dar care îşi au şi ele importanţa lor, care privesc actul de administraţie al unei asemenea instituţii. Este vorba de faptul că am reuşit să creştem raţia de hrană de la o valoare de 10 lei la una de 170 de lei, toate utilităţile sunt plătite la timp, se intervine imediat acolo unde este nevoie de mici reparaţii. Şi peste toate, vreau să vă spun că în acest moment Spitalul Municipal Caracal nu are arierate.
– Ce v-aţi propus, în principal, ca manager, pentru perioada următoare?
– În prezent, obiectivul nostru principal este să trecem la o categorie de clasificare superioară. Acum suntem un spital de grad IV şi ne considerăm îndreptăţiţi să trecem la gradul III. Deservim 200.000 de locuitori, inclusiv din alte judeţe. Zilnic, la UPU, se prezintă circa 100 de urgenţe. Avem 440 de paturi şi 9 linii de gardă. De fapt, noi deja muncim ca un spital de gradul III, primind şi urgenţele de la Corabia. Atingerea acestui obiectiv ar recompensa munca tuturor celor din acest spital, în special a medicilor în responsabilitatea cărora fiind cele mai multe şi mai importante probleme. Ce pot fi mai importante ca sănătatea şi viaţa unui om? Sigur, sunt multe de spus în legătură cu acestea, dar medicul are totdeauna ultimul şi cel mai important cuvânt. Pe umerii medicilor stă orice spital. Dacă ai medici de calitate aşa cum sunt în acest spital, parcă şi problemele de management se rezolvă mai uşor. Tocmai pentru că am asemenea medici sunt convinsă că vom obţine foarte curând recunoaşterea noastră ca spital de gradul III. Ce ne mai ţine pe loc este o problemă de dotare cu aparatură de înaltă performanţă, care s-ar putea obţine numai prin finanţare de la Ministerul Sănătăţii. Ce a depins de noi am făcut, adică demersurile necesare pe lângă Direcţia de Sănătate Olt şi Ministerul Sănătăţii. Urmează să înfiinţăm compartimentul de psihiatrie şi maternitatea de grad II, prin unirea secţiilor de obstretică-ginecologie şi neonatologie. Am obţinut avizele necesare, avem medici cu pregătire de specialitate în aceste domenii, dar ne lovim de problema dotării cu aparatura corespunzătoere, problemă care se poate rezolva, aşa cum am spus, cu fonduri guvernamentale. În această direcţie, ne bazăm pe ajutorul Primăriei Caracal, al d-lui primar Liviu Radu care, în calitatea dumnealui de fost manager al acestui spital, îi cunoaşte, desigur, toate problemele. De asemenea, ne bazăm pe ajutorul d-lui senator Paul Stănescu, al d-lui deputat Ion Ciocan şi al d-lui Marius Oprescu, preşedintele Consiliului Judeţean Olt – oameni cărora Spitalul Municipal Caracal nu le-a fost niciodată indiferent. Nici nu mă gândesc să nu ne atingem obiectivul care ar însemna şi o chestiune de prestigiu nu numai pentru noi, ci şi pentru întreaga comunitate, pe lângă faptul că obţinerea gradului III ne-ar asigura şi un contract mai bun cu Casa de Asigurări de Sănătate.
– Cum decurge o zi obişnuită din viaţa managerului Daniela Buiculescu?
– În afară de faptul că fac câte o zi de gardă pe lună, în fiecare dimineaţă îmi vizitez proprii bolnavi, la prima oră, stabilindu-le schemele de tratament şi de investigaţii. De la ora 8, se întruneşte Comitetul Director, care discută problemele spitalului având în vedere priorităţile sau urgenţele ce pot apărea. Toate măsurile ce trebuie luate se iau de comun acord cu şefii de compartimente. Chiar ţin să mulţumesc şi Comitetului Director pentru implicare, pentru ca spitalul acesta să funcţioneze la parametri optimi. În orele următoare am program de policlinică şi ecografii, căci n-am putut să renunţ cu totul la meseria mea de medic internist. Apoi revin la problemele administrative ale spitalului, până la sfârşitul zilei.
– Se ştie că un bun manager trebuie să fie preocupat şi de creare unei atmosfere calde la nivelul organizaţiei, relaţiile cordiale dintre salariaţi constituind un factor foarte important de optimizare a activităţii. Vă preocupă acest aspect?
– Desigur! În primul rând, această preocupare se vede prin modul în care mă raportez la fiecare salariat, interesându-mă de toate aspectele care compun viaţa obişnuită a cuiva, căutând să mă implic chiar şi în rezolvarea unor probleme personale. Aveţi dreptate, un bun manager trebuie să degajeze tot timpul în jurul lui o energie pozitivă, care să se transmită pe toată scara ierarhică, mergând până acolo încât sfera raporturilor interpersonale să depăşească strictul cadru al raporturilor de serviciu. De pildă, pe 7 aprilie, organizăm Ziua Sănătăţii, ocazie cu care ne întâlnim cu toţii la un restaurant, ne relaxăm şi ne distrăm. În curtea spitalului s-a organizat Târgul Mărţişorului, cu elevi de la şcolile din oraş, care au confecţionat mărţişoare, iar banii obţinuţi din vânzarea lor s-au adăugat celor prin care am putut să achiziţionăm acel monitor din secţia de nou-născuţi. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în holul spitalului se împodobeşte un brad, se cântă colinde şi se oferă daruri celor internaţi. Să ştiţi că, în general, în spitalul nostru a fost tot timpul o astfel de atmosferă caldă şi de raporturi strânse, de unitate între salariaţi. Şi în acest sens, fiecare dintre predecesorii mei în această funcţie a pus câte ceva în plus, astfel încât bunul mers al lucrurilor în spital să fie garantat. Şi dacă vă mai spun că spitalul nostru asigură servicii medicale de urgenţă şi pentru baza militară NATO de la Deveselu, vă daţi seama că suntem cu atât mai interesaţi ca totul să meargă aici precum ceasul. Recent, a vizitat baza de la Deveselu şeful flotei maritime din Mediterana, care a ţinut să viziteze şi Spitalul Municipal Caracal, ocazie cu care ne-a adresat felicitări pentru condiţiile existente aici şi mulţumiri pentru serviciile oferite militarilor americani.
– Vă mulţumesc, d-nă Doctor, şi vă urez mult succes în continuare.
