Primele perioade cu temperaturi ridicate și revenirea la activitățile în aer liber pot aduce, pentru unele persoane, erupții cutanate însoțite de mâncărime sau senzație de arsură. Reacția este cunoscută în limbaj obișnuit drept „alergie la soare”, însă termenul acoperă mai multe forme de fotosensibilitate, nu o alergie clasică.
Una dintre cele mai frecvente manifestări este erupția polimorfă la lumină. Aceasta apare la persoanele a căror piele reacționează la radiațiile ultraviolete, în special după primele expuneri mai puternice din primăvară sau de la începutul verii. Sistemul imunitar răspunde la lumina ultravioletă printr-o inflamație locală, dar mecanismul exact al afecțiunii nu este pe deplin cunoscut.
Erupția poate lua forme diferite de la o persoană la alta. Pot apărea pete roșii, grupuri de mici umflături, zone ridicate și aspre sau vezicule. Leziunile sunt însoțite frecvent de mâncărime intensă, usturime ori senzație de arsură. În cazul aceleiași persoane, aspectul erupției tinde însă să fie asemănător la fiecare episod.
Zonele afectate sunt, de regulă, cele care au fost acoperite în timpul sezonului rece și sunt expuse brusc la soare: partea superioară a pieptului, decolteul, gâtul, brațele și picioarele. Fața poate fi afectată mai rar, deoarece intră mai des în contact cu lumina naturală și poate dezvolta un anumit grad de toleranță.
Spre deosebire de arsura solară, care provoacă în principal înroșirea dureroasă și încălzirea pielii după o doză prea mare de radiații, erupția polimorfă este dominată de mâncărime și de apariția unor leziuni bine delimitate. Simptomele se pot instala la aproximativ 30 de minute sau la câteva ore după expunere, iar uneori devin evidente mai târziu. În lipsa unei noi expuneri, erupția se poate retrage singură în aproximativ o săptămână, fără să lase cicatrici.
Afecțiunea poate apărea la orice persoană, dar este întâlnită mai des la femei, la adulții tineri, la persoanele cu pielea care se arde ușor și la cele care au cazuri similare în familie. Episoadele sunt mai probabile după o perioadă lungă în care pielea nu a fost expusă la soare, inclusiv la începutul sezonului cald sau în timpul unei vacanțe într-o zonă cu radiație ultravioletă mai puternică.
Nu toate erupțiile apărute după statul la soare au însă aceeași cauză. Unele medicamente pot crește sensibilitatea pielii la radiațiile ultraviolete și pot provoca reacții fototoxice sau fotoalergice. Printre substanțele cu potențial fotosensibilizant se află anumite antibiotice, antiinflamatoare, diuretice și alte tratamente. Parfumurile, dezinfectanții și unele produse aplicate pe piele pot produce, de asemenea, reacții atunci când intră în contact cu lumina solară. Tratamentul prescris nu trebuie întrerupt din proprie inițiativă, ci numai după o discuție cu medicul.
Erupțiile pot fi confundate și cu iritația produsă de căldură, dermatita de contact sau alte afecțiuni fotosensibile. În anumite situații, medicul poate recomanda investigații pentru excluderea unor boli precum lupusul cutanat. Un consult dermatologic este indicat dacă problema se repetă, dacă leziunile se extind, devin dureroase, nu se retrag după aproximativ o săptămână ori sunt însoțite de febră, oboseală accentuată sau dureri articulare și musculare.
La apariția simptomelor, pielea trebuie ferită de soare până la vindecare. Compresele reci, loțiunile calmante și produsele emoliente pot reduce disconfortul. Pentru mâncărime pot fi recomandate antihistaminice, iar formele persistente sau severe pot necesita tratamente prescrise de medic, inclusiv corticosteroizi locali. Persoanele care se confruntă anual cu episoade importante pot primi recomandarea de a urma fototerapie controlată înaintea sezonului însorit.
Prevenția presupune evitarea expunerii bruște și îndelungate, mai ales în intervalul în care radiațiile ultraviolete sunt puternice. Este recomandată folosirea unei creme cu protecție solară cu spectru larg, eficientă atât împotriva UVA, cât și împotriva UVB, și cu factor de protecție ridicat. Produsul trebuie aplicat înainte de ieșirea din casă și reaplicat la aproximativ două ore, precum și după înot sau transpirație abundentă.
Hainele care acoperă pielea, pălăriile cu boruri largi, ochelarii de soare și petrecerea timpului la umbră reduc expunerea directă. Adaptarea treptată la lumina solară la începutul verii poate diminua probabilitatea apariției episoadelor la unele persoane, dar nu înlocuiește măsurile de protecție.
„Alergia la soare” nu trebuie tratată automat ca o simplă arsură. Aspectul erupției, momentul apariției și eventualele medicamente sau produse cosmetice utilizate sunt importante pentru stabilirea cauzei. Diagnosticul corect permite diferențierea unei reacții ușoare și trecătoare de o afecțiune care necesită tratament sau investigații suplimentare.
