Fără prea mult ajutor din partea autorităților locale și județene, mulți medici din cabinetele veterinare spun că nu știu cât vor mai supraviețui. Aceștia cred că în următorii ani își vor închide cabinetele dacă nu va fi rezolvată cumva criza în care se află.
În mediul rural, aceştia supravieţuiesc tot mai greu. Nu au salarii, iar încasările pe serviciile prestate sunt singurele venituri. În aceste condiţii, s-a ajuns ca în Olt să fie situaţii cu un cabinet veterinar care deservește o comună cu cinci sate sau chiar două comune cu mai multe sate. Județul nostru numără în prezent 207 de medici veterinari, din care o parte sunt funcţionari publici, iar alţi alții au contracte pe perioadă determinată cu supermarketuri, abatoare sau unităţi de procesare. O parte dintre ei își desfăşoară activităţi de tratare a animalelor din partea Direcţiei Sanitar-Veterinare în comunele și orașele din județ. Din ultima categorie fac parte cei care spun că situația lor financiară nu este una tocmai bună, ei descurcându-se tot mai greu în ultima perioadă. Deși acoperă județul reprezentanții DSV Olt spun că ar mai fi nevoie de medici. Cu toate aceste numărul redus al veterinarilor nu este tratat ca o criză de personal, întrucât lupta se duce pentru supravieţuire, efectivele de animale fiind în scădere.
Cauza: Satele, în continuă depopulare
Veterinarii susţin că şi în cazul programelor naţionale încasările încep să scadă de la un an la altul, pentru că populaţia este îmbătrânită. Vasilica Toader este medic veterinar de peste 15 de ani. Are cabinetul în comuna Găneasa şi se ocupă de animalele din satele arondate, dar şi de vieţuitoarele localnicilor comunei. Distanţa pe care trebuie să asigure asistenţă medicală este destul de mare, însă solicitările sunt foarte puţine, uneori chiar inexistente. „Până în anul 2000 mă solicitau şi noaptea, că le fată vaca sau alt animal din curte. De ani buni, urgenţele sunt o raritate. De fapt, nu prea mă mai întreabă nimeni de nimic. Merg eu personal prin târguri sau pe la fiecare prin gospodărie să le fac câte un anunţ legat de vaccinări sau paraziţii care apar. Toate deplasările sunt plătite de mine. Şi, dacă li se îmbolnăveşte un animal, nu cer bani pe transport, că nu mă mai solicită deloc. Şi aşa sunt puţine animale în această zonă”, a spus medicul. Numărul animalelor este în continuă scădere, după cum observă veterinarii, pentru că, odată ce unul dintre membrii unei familii decedează, animalele sunt vândute la târg.
Farmaciile veterinare au și ele probleme
În mediul rural, nici farmaciile veterinare nu pot supravieţui, ele nu merg în comunele sărace. Şi acest lucru s-a dovedit în practic, mai multe astfele de unități au fost închise după nici un an de la deschiderea lor. „Oamenii nu au bani nici pentru farmaciile umane unde își procură tratament pentru ei, ce să mai vorbim de procurarea unor medicamente pentru amimale”, declară Eduard Părtașcu un fost patron de farmacie veterinară. În aceste condiţii, localnicii rămân să cumpere medicamente din orașele cele mai apopiate de comuna sau satul în care locuiesc.
Cristina Ciocan
