CSM a propus introducerea unui prag de 50.000 de euro pentru abuz în serviciu, neglijență în serviciu sau delapidare, pentru mediul privat, Florin Iordache s-a grăbit să anunțe că PSD preia și susține propunerea, iar Liviu Dragnea s-a întrecut în laude. Suficiente motive, așadar, pentru a crede că, plecând de la ideea CSM, social-democrații vor găsi o variantă să extindă introducerea pragului și la categoriile de persoane care-i interesează în mod expres: demnitarii și funcționarii publici. Nu de alta, dar constatăm o stranie coincidență în argumente: să recuperăm prejudiciul, nu să băgăm oamenii la pușcărie. Acolo ar mai putea ajunge cei care nu au bani să-și plătească amenzile sau care nu dau suficient de bine cu mătura pe stradă.
Cu vizibilă satisfacție, Florin Iordache a anunțat în ședința de marți a Comisiei speciale că a primit o propunere de modificare a Codului penal din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Propunerea vizează introducerea unui prag de 50.000 de euro de la care să se poată vorbi de abuz în serviciu, neglijență în serviciu sau delapidare, dacă făptuitorul acoperă prejudiciul până la sesizarea instanței. Ulterior, CSM a simțit nevoia să sublinieze, printr-un comunicat de presă, că modificarea propusă nu îi vizează pe funcționarii publici sau infracțiunile de corupție și că ea a fost formulată într-un „punct de vedere asupra solicitării Ministerului Finanțelor Publice, de modificare a Legii nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală”. Iar miercuri, CSM a precizat și că reevaluează „conţinutul propunerii de text pentru a întări scopul urmărit iniţial – recuperarea prioritară a prejudiciului în cazul infracţiunilor săvârşite exclusiv în mediul privat”.
„Bineînțeles”, a răspuns Iordache, întrebat fiind de parlamentarii opoziției dacă PSD își asumă și susține propunerea formulată de CSM. Oricum, răspunsul fostului ministru al Justiției nu a făcut decât să anticipeze laudele formulate de președintele PSD, Liviu Dragnea, la adresa CSM și a propunerii acestuia: „Ceea ce mi se pare foarte important este că din ce în ce mai multe instituții înțeleg să iasă din abordarea tenebroasă și întunecată care a caracterizat România în ultimii zece ani și mai mult și să ne îndreptăm spre o abordare pozitivă, corectă și sănătoasă, având în vedere creșterea și dezvoltarea acestei țări. Orice atitudine de genul ăsta, din punctul meu de vedere, este un pas important și o măsură pozitivă”.
Pentru a avea o privire de ansamblu asupra situației, se impun însă câteva precizări.
Dacă ne uităm pe proiectele din ultimul an ale Ministerului de Finanțe, observăm că există un singur proiect de modificare a Legii 241/2005 inițiat de MFP: proiectul de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, proiect pus în dezbatere publică, atenție, în data de 7 decembrie 2017. Deci, propunerea transmisă Comisiei Iordache pe 15 mai ar trebui să fie parte a punctului de vedere emis de CSM la proiectul publicat de MFP în urmă cu mai bine de cinci luni.
Spun „ar trebui să fie” pentru că proiectul de ordonanță viza modificarea Legii 241/2005 și a altor patru legi (Legea sistemului unitar de pensii publice, Legea reformei în domeniul sănătății, Legea privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și Codul de procedură fiscală), dar NU și a Codului penal. Deci, cum ar putea face CSM o propunere de modificare a art. 308 din Codul penal când proiectul de ordonanță viza alte legi? Ar fi interesant să aflăm răspunsul la această întrebare.
Oricum ar fi, deși proiectul de OUG nu a mai fost adoptat de Guvernele PSD-ALDE, să remarcăm că s-a păstrat și transmis propunerea de modificare a art. 308 din Codul penal.
Să vedem, ceva mai concret, și la ce se referă aceasta. În cazul infracțiunilor de delapidare, abuz în serviciu, neglijență în serviciu, folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, uzurparea funcției și divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice (infracțiuni prevăzute de art. 295, 297-300 și 304 din Codul penal), săvârșite de angajați din mediul privat, fapta ar urma să nu fie pedepsită dacă prejudiciul este de cel mult 50.000 de euro și făptuitorul îl acoperă până la momentul sesizării instanței de judecată. Și în această privință ar fi interesant să explice cineva cum ar putea fi contorizat în bani prejudiciul creat prin folosirea abuzivă a funcției în scop sexual sau prin divulgarea de informații secrete de serviciu.
Deși, în acest moment, pragul îi vizează doar pe angajații din mediul privat, nu și pe funcționarii publici, ne putem aștepta ca abordarea să fie extinsă. Nu de alta, dar nu putem să nu constatăm unele similitudini între argumentele de acum ale CSM și cele ale politicienilor la putere.
„Ne orientăm spre o altă practică, cu accent pe recuperarea prejudiciului”, le-a spus membrilor Comisiei speciale judecătoarea Lia Savonea, reprezentant al CSM la dezbaterea din Parlament. „Decât să stea pe banii noştri în puşcărie, mai bine să stea acasă pe banii lor. Cred că vor suferi mult mai mult, să cheltuiască bani pe consumabile, hrană. (…) Dar, în primul rând, trebuie recuperat prejudiciul cel puţin ce au prejudiciat. Aşa aş merge, pe recuperarea cel puțin a prejudiciului, nu i-aș duce în puşcărie mai mult decât cei care au avut fapte cu violenţă. Dacă se dovedeşte că vila a fost făcută din corupţie, îi vor lua vila şi nu va sta acolo, poate într-o garsonieră”, explica, zilele trecute, senatorul PSD Daniel Breaz, întrebat fiind de proiectul privind executarea pedepselor în weekend sau la domiciliu. „Statul trebuie să recupereze banii, asta este clar. Și nu cred că a duce oamenii în pușcărie este o soluție. (…) Credeți că un om care merge la pușcărie mai dă vreun ban către stat?”, se întreba, acum circa două luni, în studioul unei televiziuni, și ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici. Iar exemplele pot continua, pentru că ideea nu este tocmai nouă în spațiul public, fiind vehiculată și de unii oameni de afaceri (vezi declarațiile lui Ion Țiriac).
Și ar merita amintit și că ideea introducerii unui prag pentru abuzul în serviciu a găsit suficienți adepți în CSM, anul trecut, pentru ca judecătoarea Gabriela Baltag să argumenteze, în dezbaterea publică organizată de Tudorel Toader, că ar trebui ca acesta să fie „înalt”, adică „semnificativ, nu unul derizoriu”.
Altfel, dincolo de această mărinimie dezinteresată față de unii care au încălcat legea delapidând, făcând abuz în serviciu și alte infracțiuni, să ne amintim proiectul depus recent de peste 50 de parlamentari PSD, printre care și ministrul de Interne, Carmen Dan, proiect care urmărește pedepsirea cu închisoarea a celor care nu prestează muncă în folosul comunității sau, dacă o fac, nu o fac cum trebuie. „Nerespectarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a aplicat sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii săvârşită prin neprezentarea la primar pentru luarea în evidenţă şi executarea sancţiunii, sustragerea de la executarea sancţiunii după începerea activităţii sau neîndeplinirea îndatoririlor ce revin la locul de muncă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani”, au scris social-democrații în proiectul de modificare a art. 287 din Codul penal.
Culmea ironiei, întrebată de inițiativă și cum se justifică ea, ministrul Carmen Dan a răspuns: „Sunt situaţii în care avem sute de amenzi contravenţionale care nu sunt plătite. În acest scop a fost gândită”.
Dincolo de faptul că amenda e una, iar sancțiunea prestării de muncă în folosul comunității e altceva, să remarcăm logica: cine a primit amenzi și nu le achită, chiar dacă nu are banii necesari, merită să meargă la închisoare. Cine a comis infracțiuni cu prag de 50.000 de euro, dar are bani să acopere gaura, poate răsufla ușurat, gândindu-se la un slogan folosit în ultimele alegeri parlamentare: „Bunăstare, nu dosare”
