De Ziua Europei
O alegorie cu parfum de românism
În mitologia greacă, doi eroi mi-au atras în mod deosebit atenția. Nu Heracles, nu Perseu, nu Tezeu, nu Iason etc. care își au, bineînțeles, locul lor special în cultura europeană, ci Prometeu și Cadmus. Cel mai cunoscut este Prometeu, care a adus oamenilor focul. Despre Cadmus nu prea știe multă lume. Și pentru că faptele lui au legătură cu Europa și pentru că este 9 mai, Ziua Europei, iată câteva gânduri care au legătură cu împrejurările în care continentul nostru și-a luat numele de Europa.
Mai întâi, cine știe că literele alfabetului au răsărit din colții unui balaur ucis de Cadmus? La sfatul zeiței Atena, Cadmus a semănat colții balaurului, din care au răsărit literele alfabetului fenician.
Asemenea unui alpinist din zilele noastre, pe care nu-l însoțesc aplauzele spectatorilor, Cadmus și-a săvârșit faptele eroice într-un anonimat absolut. Când Europa, sora sa, a fost furată de Zeus, Cadmus a pornit de îndată în căutarea ei. După drumuri lungi, fără succes, s-a îndreptat spre Oracolul din Delphi, sperând că preoteasa lui Apollo îl va ajuta să-și găsească sora.
Apropiindu-se de Oracol, Cadmus l-a întâlnit pe însuşi Zeus, în cea mai nefericită şi umilitoare ipostază: înfrânt şi mutilat de un monstru care tocmai se pregătea să-i dea lovitura de graţie. Noroc cu eroul nostru care, începând să cânte din fluier atât de frumos, i-a atras atenţia monstrului. De atât a avut nevoie Zeus. Profitând de clipa de neatenţie a adversarului, a putut să-şi recupereze fulgerul şi să întoarcă în favoarea sa o luptă altfel pierdută. Aşa l-a salvat Cadmus pe regele zeilor, care-i răpise sora.
Pentru asemenea faptă, recunoştinţa lui Zeus ar fi trebuit să fie nemăsurată. Putea să-l facă nemuritor sau măcar să-l ajute cumva. Nici una, nici alta. Sau poate că recunoştinţa zeilor vine în forme de care muritorii nu-şi dau seama. Cert este că abia la Oracol află Cadmus că sora lui fusese răpită de însuși Zeus. Deghizat într-un taur, a ademenit-o pe Europa să-l încalece și, cu ea în spate, a rupt-o la fugă. În același timp, preoteasa lui Apollo îi spune lui Cadmus că nu are sens să-şi mai caute sora, dar să se ia după o junincă şi, acolo unde ea va cădea moartă de oboseală, să ridice o cetate, iar ţara aceasta nouă să o numească cu numele surorii lui.
Resemnat și ascultător, Cadmus o porni pe urmele junincii ce-i apăru pe neașteptate în față. Țara în care s-a oprit văcuța se va numi Beoția, nume derivat de la bou, iar întreg perimetrul descris de fuga lui Zeus, purtând-o în spate pe sora lui Cadmus, se va numi Europa.
Iată-l așadar pe Cadmus în postura de aducător al alfabetului. Prometeu le-a adus oamenilor focul, Cadmus – alfabetul. De faptele lui Cadmus se leagă, așadar, și numele continentului nostru. Și dacă faptele nu i-au fost cunoscute și cântate de poeți în timpul vieții, moartea i-a fost la fel de anonimă; amintirea lui abia de mai răzbate dintr-o mulțime de eroi răsfăţaţi de imaginaţia urmaşilor.
Apropiindu-i-se sfârşitul, a dorit să fie metamorfozat în blândul şarpe domestic, şarpele casei. Deşi paşnic şi aducător de noroc, oamenii se tem de el, gata oricând să-l ucidă. Un şarpe cuminte şi contemplativ aşa cum a fost, de fapt, în esenţa ei, firea lui Cadmus, nu este totuşi scutit de reacţia duşmănoasă a oamenilor. Aceştia, din necunoaştere, fie o iau la fugă, speriaţi de întâlnirea cu el, fie se căznesc să-l omoare, asimilându-l cu un pericol ce trebuie înlăturat…
Constantin Smedescu
