Marcel Iureș este unul dintre puținii actori care a jucat alături de nume sonore a cinematografiei internaționale: Nicole Kidman, George Clooney, Bruce Willis, Tom Cruise, sau Brad Pitt, având roluri memorabile și în teatru.
Ceea ce îl caracterizează pe marele actor Marcel Iureș sunt: discreția, talentul, modestia și naturalețea.
De curând a jucat pe scena Teatrului Național din Caracal în piesa “Creatorul de teatru”, piesa unuia dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani, austriacul Thomas Bernhard, în regia lui Alexandru Dabija.
Ediția din acest an a festivalului a fost dedicată acestui mare actor, Marcel Iureș.
Ce impresie v-a lăsat publicul caracalean?
Este în creștere, îmi amintesc la primele ediții, când s-a inventat acest festival că oamenii erau destul de timizi, sfioși, dar a crescut.
După ce criterii vă alegeți actorii, colegii de scenă?
Nu aleg eu actorii, îi alege regizorul și adevarat, banii. Eu am un teatru care nu are bani.
Dar criteriul meu ca actor este pură inspirație. Sau mă uit nu chiar la ce lipsește, dar ce cred eu ca este important să se audă în această țară care are peste 200 de ani de teatru.
Ce a adus nou și ce a păstrat România în privința teatrului?
Nu pot să acopăr 200 de ani de istorie. Cred că este un fenomen care a pornit mult înaintea lui Asachi și a găsit un tip de fertilitate unică în zona asta care e limitrofă, e un fel de căldare în care s-au aruncat și slavona, și greaca și turca și tătara, olteneasca, maghiara, evreiasca și el teatrul, ca fenomen a urcat necontenit. Numai că el a avut o creștere și o importanță tocmai în epoca pe care toatâ lumea o blamează, în epoca comunistă.
Teatrul a crescut enorm ca orice artă, după părerea mea teatrul este o artă supremă. S-a descurcat și în condițiile în care a apărut un inamic. Era chiar statul român, era clasa politică, s-a descurcat cu lucrurile rele și a crescut, deci am putea spune că teatrul a fost singurul domeniu care a urcat necontenit. Industria nu a urcat, agricultura chiar a căzut, am spune că avem o vibrație specială. Putem juca și ca americanii și ca rușii și ca francezii și ca englezii.
Ce credeți că poate periclita destinul civilizației umane?
Orice și în general vine din sânul civilizației umane și nu e doar omul modern, e nevroza care vine dintr-un fel de părere că suntem singuri și nu ne ajută nimeni și că Dumnezeu a murit și că trebuie să ne punem în locul lui. Nu suntem singuri deloc, fiecare copil care se naște poate să fie salvatorul, poate să-l cheme Petrișor sau îl poate chema Vasile, nu neapărat Iisus.
Care sunt lucrurile frumoase din viața dumneavoastră?
Toate sunt frumoase până la proba contrarie.
Marilena Vasile
