Situația din România
Datele despre proprietatea străină asupra terenului agricol în România sunt contradictorii și depind de sursa citată:
🔹 Estimări populare / politice
Ministrul Agriculturii a susținut recent că aproape 30% din terenul arabil este deținut de companii străine.
🔹 Studii și rapoarte mai vechi / neoficiale
Un studiu al Parlamentului European din 2015 spunea că aproximativ 20–30% din terenul agricol ar fi deținut de investitori din UE, iar alte 10% de investitori non-UE, totalizând circa 40% din terenul agricol.
🔹 Date oficiale ale Ministerului Agriculturii
Date ministeriale mai recente (2019) indicau că străinii cultivă efectiv doar circa 5% din teren, deși procentul real de proprietate ar putea fi mai mare, dar nu este clar raportat oficial.
🧠 👉 Concluzie pentru România: Nu există un consens oficial clar; cifrele vehiculate variază mult (de la ~5% în teren cultivat până la ~30–40% conform unor studii sau declarații politice) în funcție de definiția și metodologia folosite.
Comparând România cu alte țări europene
În Europa, țări ca Germania, Spania sau Polonia au piețe ale terenurilor agricole deschise, dar procentele de teren deținut de străini sunt în general mult mai mici decât cifrele vehiculate pentru România (în mod normal sub 10–15% în cele mai multe studii europene comparabile).
Există excepții istorice sau situații speciale (de exemplu în țări cu investiții agricole extinse), dar România este adesea menționată în rapoarte ca având una dintre cele mai mari „achiziții” de teren agricol de către investitori străini în Estul Europei, conform unor studii mai vechi.
📌 Pe scurt
✔️ În România se discută mult și există estimări variate, dar nu există o cifră oficială unanim acceptată; declarația de ~30% vine dintr-o declarație politică nu neapărat din date centralizate oficial.
✔️ În Franța, procentul terenului agricol deținut de străini este semnificativ mai mic și nu este raportat ca un procent mare din total, fiind protejat de sistemul administrativ SAFER și practicile pieței locale.
✔️ În general, alte țări europene au niveluri mult mai scăzute de proprietate agricolă străină, de regulă sub 10–15% la majoritatea țărilor pentru care există date comparabile (deși datele oficiale lipsesc sau sunt greu de comparat).
