La începutul anului, compania de investment banking Hefestos Capital a cumpărat de la grupul rus TMK acţiunile deţinute la divizia germană TMK Europe, care este acţionarul majoritar al companiei TMK Artrom SA, redenumită după această tranzacţie Artrom Steel Tubes.
Producătorul de ţevi industriale Artrom Steel Tubes, fostul TMK Artrom, lucrează la planurile de decarbonizare şi va avea nevoie de investiţii de 100-150 mil. euro în perioada 2026-2028, a explicat Adrian Popescu, preşedintele Consiliului de Administraţie al Artrom Steel Tubes, în emisiunea ZF Investiţi în România!, realizată în parteneriat cu CEC Bank.
„Am vreo 38 de ani în industria asta şi nu cred că în momentul de faţă cineva poate spune cifre exacte, pentru că nu sunt foarte clare. Primul pas este clar, în următorii trei ani cam ştim ce este de făcut, mai exact reducerea costurilor existente şi eliberarea de cash pentru anii care vin. Cred totuşi că pentru Artrom undeva în orizontul de timp 2026-2028 va trebui să mobilizăm circa 100-150 mil. euro, echivalent cu investiţiile care s-au făcut numai în uzina de ţevi în ultimiii 20 de ani“.
Compania produce la uzina siderurgică din Reşiţa oţel secundar, obţinut prin reciclarea fierului vechi, pe care îl foloseşte ca materie primă la uzina de ţevi din Slatina.
Industria siderurgică reprezintă una dintre cele mai mari provocări în ceea ce priveşte decarbonizarea, la nivel gobal, pentru că emisiile directe ale acesteia reprezintă emisii indirecte pentru companiile care folosesc produsele industriale. Adrian Popescu spune că planurile de decarbonizare sunt duse pe mai multe direcţii.
„În primul rând trebuie să ajustezi tehnologia, sunt cheltuieli de capital, de investiţii pentru modificarea tehnologică, astfel încât să rămâi la parametrii ceruţi de piaţă la nivel calitativ. Nimeni în piaţă nu va face rabat şi va spune accept preţ mai mare sau calitate mai joasă doar ca să reducă emisiile. Lumea vrea ca la emisii mai puţine să dai acelaşi produs de calitate şi asta presupune modificări de utilaje, de reţete, în funcţie de tehnologia fiecăruia“.
Pe de altă parte, jucătorii din metalurgie trebuie să-şi reducă costurile în următorii ani pentru a elibera lichidităţi prin care să acopere necesarul de capital. Acest lucru presupune reorganizări de fluxuri şi reduceri de costuri prin investiţii
„În metalurgie, orice modificare de cost majoră înseamnă alte utilaje, altă tehnologie, trebuie să îţi regândeşti sursa de materie primă, de exemplu. În cazul nostrum, avem două fluxuri. Din fericire, pe fluxul de oţel de la Reşiţa am făcut investiţii în anii trecuţi, care au fost deja îndreptate spre paşi pe care văd că aţi concurenţi îi fac acum, ceea ce ne-a uşurat puţin situaţia în a angaja investiţii anul trecut şi anul acesta, în sensul că primii paşi i-am făcut deja acum trei-patru ani, când deja se ştia de problema decarbonizării“.
Din perspectiva lui Adrian Popescu, care a condus compania mai bine de 30 de ani din poziţia de director general înainte de a deveni preşedintele CA, decarbonizarea este astăzi una dintre marile provocări cu care se confruntă industria.
„În Europa există o ţintă destul de ambiţioasă până în 2030 de scădere a emisiilor de carbon. Şi cred că aici toată lumea se confruntă cu trei provocări majore: în primul rând, tendinţa de trecere de pe producţia de oţel şi produse din oţel primar, obţinut din minereu, pe oţel electric, tehnologie care are o amprentă de carbon de 15 ori mai mica, dar asta vine şi cu o provocare“.
Însă, când toată industria se orientează spre oţel secundar, obţinut din fier vechi, acastă resursă devine una din ce în ce mai valoroasă, deficitară în UE, şi puternic cerută la export de ţări non-UE.
„Ceea ce îneamnă că astăzi una din principalele direcţii de presiune, de discuţie dintre asociaţiile producătorilor de oţel la nivelul UE şi Comisia Europeană se îndreaptă spre găsirea unor modalităţi de a declara fierul vechi ca produs deficitar şi strategic, pentru a fi limitat la export“.
A doua provocare vine dinspre costurile şi investiţiile pe care le vor avea producătorii europeni în următorii ani pentru tehnologii verzi. Produsele din UE vor concura cu cele din alte ţări, care nu au ţinte de decarbonizare la fel de ambiţioase.
În acest sens, la nivelul UE se discută despre implementarea unei „graniţe de carbon“, inclusive pe produse siderurgice şi metalurgice, care ar trebui să aducă o taxă suplimentară pe produsele non-UE şi să creeze o competiţie mai corectă.
„Există astăzi nişte discuţii, există chiar şi un mecanism pentru taxarea produselor industriale care au amprentă de carbon la intrarea în UE, încă nu sunt este foarte clar care sunt aceste mecanisme, pentru că încă se discută asupra modului tehnic de aplicare, dar unul dintre lucrurile esenţiale pe care noi le vedem astăzi, pe lângă faptul că trebuie să fim puşi în condiţii echivalente, trebuie să reuşim să mobilizăm fonduri şi să ne creştem rentabilitatea producţiei. Pentru că odată angajate aceste cheltuieli ele vor duce la costuri foarte mari, lucru pentru care nu există mecanism“.
O a treia provocare cu care se confruntă industria vine din poziţia Europei de exportator de oţel şi de ţevi, întrucât capacităţile depăşesc consumul intern. Şi aici, costul decarbonizării atârnă mai greu pentru producătorii europeni.
„Dintotdeauna Europa a exportat 30-40% din producţie în afara UE, şi Artrom exportă astăzi aproximativ 25% în afara UE. Odată ce trecem frontiera Uniunii ne lovim de concurenţa producătorilor din China, India, Rusia, care nu au astfel de costuri. Şi trebuie regândite nişte măsuri de recompensare a exporturilor în afara UE. Altfel, capacităţile de producţie din Europa se vor reduce la nivelul consumului intern în următorii 5-6 ani, ceea ce este absolut nedorit pentru ţările care sunt mari producătoare“.
La începutul anului 2023, TMK Artrom a devenit Artrom Steel Tubes după o tranzacţie mai amplă. Compania de investment banking Hefestos Capital, fondată de sârbii Milutin Nikolic şi Pavle Kavran, a cumpărat de la grupul rus TMK acţiunile deţinute la divizia germană TMK EUROPE, care este acţionarul majoritar al companiei TMK ARTROM SA, redenumită după această tranzacţie Artrom Steel Tubes.
Hefestos Artrom GmBH din Germania apare acum ca acţionar cu 99,9% în cadrul companiei din România. Compania are 1.550 de angajaţi la Slatina şi peste 700 la Reşita şi circa 30 de reprezentanţe în Europa şi SUA. Artrom exportă produsele către peste 600 de clienţi din Europa şi America.
Anterior, grupul Artrom era deţinut şi condus de miliardarul rus Dimitri Pumpianski, apropiat al preşedintelului Rusiei Vladimir Putin. Ulterior acţiunile lui Pumpianski au fost transferate altor persoane, care nu intrau sub incidenţa sancţiunilor occidentale.
Cifra de afaceri s-a ridicat anul trecut la 1,9 miliarde de lei, după o creştere cu 32% faţă de 2021. Exporturile reprezintă astăzi peste 90% din afacerile companiei.
Sursă: www.zf.ro
