Când Liviu Dragnea a anunţat, a doua zi după marele miting din 9 iunie, de la Bucureşti, că PSD va organiza un miting şi mai mare, mi-au revenit în minte versurile unui cântec din copilărie: „Podul de piatră s-a dărâmat/ A venit apa şi l-a luat/ Vom face altul pe râu în jos/ Altul mai trainic şi mai frumos”. Şi acum, comparând democraţia postdecembristă cu un pod de piatră, ne întrebăm: ce mai avem din această democraţie, dacă vrem să trecem apa corupţiei şi fărădelegii, către un mult visat tărâm al normalităţii? Măcar, din podul pe care romanii împăratului Traian l-au înălţat peste Dunăre se mai vede ceva, la Drobeta Turnu Severin, după 2000 de ani. Din democraţia la care ne-am aşteptat după 1989 şi pe care ne-am străduit s-o construim peste nişte ape extrem de tulburi, nu se mai vede însă aproape nimic, în numai câţiva ani.
Ucenicul vrăjitor care a fost Traian Băsescu, precum în poezia lui Goethe, profitând de absenţa maestrului, s-a jucat prea mult cu nişte instrumente cărora nu le-a ştiut întregul rost şi a ajuns ca duhurile invocate să se întoarcă împotriva lui. Pentru ucenicul din poezia lui Goethe a fost simplu: s-a întors maestrul şi n-a avut decât să-l implore: „Maestre, fă-ţi pomană!/ Duhurile tale/ Doamne, îşi fac de cap/ Le-am chemat, şi acuma/ Nu mai pot să scap!”.Dar ce maestru să ne scape pe noi de duhurile pe care Traian Băsescu le-a dezlănţuit asupra noastră? O apă neagră ca smoala, izvorând dintr-un antiromânism feroce, a dărâmat podul democraţiei şi l-a luat… În încercarea de a-l reface, PSD şi-a chemat susţinătorii, să vină cât mai mulţi la mal şi să contribuie fiecare cu câte o piatră de încredere şi loialitate la temelia noului pod. Numai că s-a găsit repede cineva care să paraşuteze pe malul celălalt nişte profesionişti ai dezbinării, cu misiunea clară de a tulbura tot timpul apele, astfel încât să facă inutil orice adeziv, oricât de puternic. Tocmai de aceea, cred eu, liderii PSD se gândesc deja la un nou miting: pentru ca pietrele aruncate în apă să fie atât de multe, încât niciun vârtej să nu le mai ducă la vale.
Aud şi citesc că unor bucureşteni le-a fost scârbă de cei veniţi la miting. I-au numit proşti, nespălaţi, asimilaţi cu o turmă. Oameni subţiri, rafinaţi, umblaţi prin lume au privit la cei adunaţi în Piaţa Victoriei ca la o gloată lipsită de scop şi de conştiinţă; ca la o cireadă de vaci pe care nişte cowboy autohtoni au adus-o de la sute de kilometri, pentru abatorul din Capitală. Le-a fost scârbă de nişte oameni simpli, pentru care democraţia nu are atât de multe secrete, ei ştiind una şi bună: că cine a câştigat alegerile trebuie să şi conducă. Un stat paralel însă, creaţie a unor forţe oculte, aduse la viaţă de ucenicul vrăjitor Traian Băsescu, a ocupat deja malul celălalt şi e speriat de moarte la gândul că s-ar putea reconstrui podul. Căci el nu suportă opinii contrare, dreptatea e numai una, a lui, iar cine nu e cu el e împotriva lui. Prin urmare, oamenii statului paralel, oameni subţiri, educaţi, cu mintea plină de teorii şi concepte abstracte, s-au întrecut în înjurături şi invective la adresa celor care au venit la miting. Idioţii, nespălaţii, cretinii ţării s-au lăsat îmbarcaţi în vagoane pentru a fi aduşi la Bucureşti ca nişte animale. Asta au înţeles păpuşile Sistemului, din uriaşa manifestare prin care oameni întregi la cap, din toată ţara, şi-au exprimat dorinţa de a trăi într-o ţară normală. Se pare că unii chiar suferă de un complex de superioritate. În mod sigur, problema nu e la cei înjuraţi, ci la cei ce înjură. Prea uşoare de inimă şi de caracter, păpuşile astea sunt duse rău cu pluta…
