Siminica Mirea: „Rămân alături de voi, pregătită să ascult și să ajut”
Deși a ocupat poziția a doua în lista de candidați a PSD Olt pentru Senat, electoratul oltean nu a mai votat această listă într-un număr care să permită trimiterea a mai mult de un senator în Parlamentul României. Prin urmare, Siminica Mirea a trebuit să se întoarcă acasă, printre muritorii de rând. Dar nu privind în urmă cu mânie, către Olimpul din care a fost retrogradată! Dimpotrivă, locul ocupat, timp de două legislaturi, printre aleșii nației îi oferă suficiente motive de mândrie. De la baza muntelui politicii, privind retrospectiv, a spus: „Acești ani mi-au oferit o experiență valoroasă, care m-a motivat să lupt pentru drepturile și nevoile comunității. Chiar dacă mandatul se încheie, rămân alături de voi, pregătită să ascult și să ajut. Vocea comunității va continua să fie prioritatea mea”.
Orientându-și activitatea în direcția inițierii și susținerii unor proiecte legislative, Siminica Mirea are satisfacția să sublinieze că multe dintre acestea au devenit legi importante, cu impact direct în sensul creșterii calității vieții oamenilor. Numai în ultimul mandat, dintre cele 95 de inițiative legislative, 38 au devenit legi. Dar activitatea sa parlamentară a fost mult mai bogată, reținând aici și numeroasele luări de cuvânt și interpelări. Despre una dintre ele vom vorbi în cele ce urmează.
Viața postdecembristă a Slatinei a fost marcată de numeroase momente care i-au lăsat răni adânci pe obraz, fiind necesari ani întregi pentru vindecarea lor. Multă vreme, de pildă, așa numita Fabrică de mâncare ne-a bântuit cu scheletul ei nostalgiile comuniste, până când pe locul ei a fost ridicat actualul Kaufland. Dar un schelet și mai macabru persistă în visul nostru postdecembrist și parcă vrea cu tot dinadinsul să ne spună că trăim sub o altă vitregie a vremurilor. Avem în vedere – poate ați ghicit – neterminatul proiect al Sălii Polivalente a Slatinei. Un schelet uriaș, de pe oasele căruia au căzut și ultimele urme din carnea interesului autorităților. A trebuit s-o auzim pe senatoarea Siminica Mirea, de la tribuna Parlamentului, aducând în actualitate soarta unui obiectiv de investiții de care s-au legat multe speranțe. Sala Polivalentă a Slatinei urma să reprezinte un nucleu de civilizație și confort pentru locuitorii Slatinei, o emblemă a orașului. N-a fost să fie. În locul unei citadele a sportului și divertismentului vedem acum un schelet oribil, din oțel și beton armat.
În plenul din 14 februarie 2023, în urechile parlamentarilor români a bubuit interpelarea senatoarei de Olt adresată ministrului de atunci al Dezvoltării, Cseke Attila, cu privire la viitorul acestei investiții. Din răspunsul pe care l-a dat atunci ministrul de resort, am dedus că lucrările vor fi reluate. Că studiul de fezabilitate actualizat al obiectivului de investiţii a fost predat Companiei Naţionale de Investiţii, iar documentaţia privind obţinerea avizului ISU şi autorizarea de securitate la incendiu şi protecţie civilă se află în lucru. Că întreaga documentaţie privind obiectivul de investiţii va fi supusă reavizării indicatorilor tehnico – economici, pentru ca apoi să se poată emite o Hotărâre de Guvern în sensul demarării procedurii de achiziţie publică pentru contractarea lucrărilor de execuţie.
Au trecut aproape doi ani de atunci. Rugina corupției și birocrației continuă să roadă adânc în miezul de fier al încrederii noastre că acest obiectiv de investiții se va putea concretiza până la urmă în ceea ce s-a vrut să fie: Sala de Sport Multifuncțională a Slatinei. Doamne, ce frumos sună!…
Constantin Smedescu
