Episcopul Slatinei și Romanaților, Sebastian, a scris o scrisoare pastorală la Învierea Domnului, sărbătorită în acest an pe 24 aprilie, vorbind despre ororile conflictului militar din Ucraina.
„Troparul sărbătorii Paștelui – „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le” – ne încredințează că Domnul, prin Învierea Sa, le-a dăruit viață până și celor morți. Cu cât mai mult nu ne va dărui nouă, celor vii, viață veșnică, dacă vom înțelege să căutăm a trăi pentru aceasta. Iar dacă Hristos ne dăruiește tuturor o astfel de viață, noi de ce ne omorâm unii pe alții?!…Trăim de două luni de zile momente de groază, de război, între frați de aceeași gintă, aceeași limbă și aceeași credință. Pentru ce? Ce avem de împărțit atât de important, încât să ne sfâșiem între noi precum fiarele sălbatice? S-a trezit „Ursul de la răsărit”, speriat că „Vulpea de peste ocean” se apropie nepermis de mult de teritoriul său și a pornit un război preventiv. Ucide tot ce-i stă în preajmă, de teama „drobului de sare”[1] care i-ar putea deranja bârlogul. Uite așa, ca să se învețe minte toată „fauna” să nu se mai apropie de ceea ce „este (a fost) al lui”! A văzut el că Vulpea a mai „democratizat” și resursele naturale ale altor state și atunci s-a gândit să-i dea o lecție de invazie „a la Stalin”. Doamne ferește să se ridice cu pretenții și „Dragonul roșu” de la capătul celălalt al lumii!…”, spune episcopul Slatinei și Romanaților.
Acesta a dat exemplu conflictelor din Irak, Iugoslavia, Siria și Afganistan.
„Mai mult, de-a lungul vremii s-a încercat și atragerea lui Dumnezeu în conflictele noastre pământene. Amestecul, însă – pe cât de periculos, pe atât de ipocrit –, al politicului cu Religia a animat „Războiul sfânt” practicat de către musulmani, odioasa Inchiziție din unele țări catolice și Cezaropapismul răsăritean. De la astfel de compromisuri în istorie și până la atacarea de acum a Ucrainei de către un pravoslavnic ctitor de biserici, precum și a altor țări, în trecut, la ordinul unor președinți care nu-și încheie niciodată discursurile fără sintagma „God bless America”, nu mai era decât un pas. Ucraina, Irakul, Iugoslavia, Siria, Afganistanul și alte țări atacate când de unii, când de alții, sunt tot atâtea dovezi că dumnezeul lumii acesteia este, mai degrabă, PĂMÂNTUL, cu tot ceea are el de oferit – bogăție, putere, sfere de influență, resurse –, iar nu Dumnezeul Cerului. Cum și de ce s-a ajuns aici? Am ajuns aici pentru că ne-am obișnuit a încălca prea ușor porunca Domnului care zice: „să nu ucizi” (Ieșire 20, 13). Am ajuns aici pentru că prea am ignorat învățătura sfântă care ne interzice să răspundem răului cu rău: „celui ce te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Mt. 5, 39). Ce să mai zicem de iubirea vrăjmașilor (Mt. 5, 44)? Am ajuns aici pentru că, între Cer și pământ, noi am ales pământul, cu tot ceea ce are el mai rău – viața ca o junglă, lupta pentru teritorii și resurse, înrobirea și uciderea celor mai slabi de către cei puternici. Toate acestea, însă, nu arată decât că suntem pe punctul de a eșua ca specie umană și ca fii ai Dumnezeului Cerului, Care nu ne-a creat pentru „pământ”; nu ne-a trimis aici ca să ne pierdem în pământescul acestei lumi, în sălbăticia luptei pentru teritorii și pentru supremație”, a adăugat Sebastian.
