Când Gigi Becali și-a depus candidatura la alegerile parlamentare din 2012, pe listele Uniunii Social-Liberale, Neagu Djuvara, reputat istoric și membru marcant al PNL, trecut la cele veșnice în 2018, la vârsta de 101 ani, ar fi exclamat (când cineva i-a cerut părerea despre noul coleg de partid): „Becali ăsta este un primitiv, nu este un om, este un cretin profund. Cum poți să faci politică cu un tip ca ăsta”?
Atunci auzeam pentru prima oară sintagma „cretin profund”. Ne-am adus aminte de ea în condițiile în care, în tot anul electoral 2024 și în prima jumătate a celui următor, am avut de-a face cu personaje politice cărora respectiva sintagmă ni s-a părut că li se potrivește la fix. Ne-a mai rămas un singur rând de alegeri, cele prezidențiale, și vedem cum, din plutonul compact la un moment, dat au evadat 3-4 temerari, fiecare având șanse aproape egale să atingă primul linia de sosire.
Am trecut de sărbătorile pascale, am trecut și de săptămâna luminată și, de luni 28 aprilie, am intrat în ultima săptămână dinaintea primului tur de scrutin prezidențial, din 4 mai. Ne vom prezenta la urne odihniți din punct de vedere fizic, dat fiind că venim după două minivacanțe foarte apropiate una de alta. Parcă a fost ceva premeditat din partea guvernanților, să ne cheme la urne când vom fi perfect odihniți și relaxați. Dacă nu am ales pe cine trebuia în 24 noiembrie 2024, asta se poate explica, în opinia guvernanților, și prin faptul că nu am fost suficient de odihniți la trup, dar mai ales la minte. Cu mintea odihnită, i-am fi crezut din nou pe cei care, de 35 de ani încoace, ne tot promit o Românie ca afară, însă avansând în această direcție cu viteza cu care se mișcă plăcile tectonice în perioadele lipsite de cutremure.
Problema este să nu fim prea relaxați. Cu mintea prea odihnită, am putea ușor cădea în atmosfera de imponderabilitate pe care o degaje unul sau altul dintre cei rămași în cursa prezidențială; am pluti fără o țintă precisă și ne-am așeza, până la urmă, la fel de întâmplător precum se așează pe suprafața pământului fulgul de nea.
Vorbind despre calitatea elitei pe care ne-o oferă actuala clasă politică, pluripartidică, cineva o caracteriza ca fiind mai proastă decât elita CPEx, emanată din partidul unic. Desigur, exceptând câteva figuri emblematice pentru prostie, precum Tudor Postelnicu sau Emil Bobu, fosta elită comunistă ne apare și nouă cu cel puțin o clasă deasupra celei actuale. Nu vom da nume, dar numai uitându-ne printre cei 11 candidați la alegerile prezidențiale, ne sare în ochi cel puțin unul cu care până și Emil Bobu s-ar fi rușinat să se compare, cu toate limbile străine pe care se pare că le vorbește ipochimenul.
Crescut și format în cultura mulțimii de pe stadioane, recrutat pentru înclinațiile flagrante spre violență, lacom, brutal, impulsiv, potrivit mai degrabă să conducă o galerie de fotbal, culmea, tocmai acest candidat pare să întrunească majoritatea preferințelor electoratului și mulți îl văd deja câștigând prima etapă. Numai gândind la posibilitatea ca acest personaj să ne conducă țara, și ne trec râuri de gheață pe șira spinării. Când vom avea, colac peste pupăză, și un guvern condus de Mesia Călin Georgescu, atunci să vedeți trezire în conștiință! Decăderea economică a României, uniform-accelerată, ne va arunca sub cele mai tenebroase orizonturi, cu tăieri și amânări de salarii și pensii, retrageri masive de capital, devalorizarea uriașă a monedei naționale, falimente în lanț.
Și totuși, căutând mai atent pe sub zăpezile viscolite de vânturile năprasnice ale intereselor de tot felul, fără legătură cu binele acestei țări, am putea să descoperim o floare cu totul exotică (în condițiile date), pe care un prieten ziarist, Dumitru Sârghie, a numit-o cândva atât de frumos: crinul de avalanșă. Din păcate, puțin ofilită după 10 ani de stat departe de soarele politicii dâmbovițene, încă nu reușește să-și desfacă toate petalele și să convingă cu strălucirea-i naturală. În plus, este și cam puțin udată și îngrijită, cu toate că se ocupă de ea cei mai experimentați grădinari.
Dar mai este o săptămână până pe 4 mai și multe se pot întâmpla până atunci. Chiar și minunea de vedea cum, în România, primăvara se poate face și numai cu o floare.
Constantin Smedescu
Domnule Smedescu,dincolo de anumite reflexe și mentalități comuniste dobândite in școala de miliție,respectiv in școala politică comunistă ..Stefan Gheorghiu,, consider că ar fi bine dacă v-ați privi profund în oglinda constiinței.
Nu de alta,dar din 1947 poporul român a fost și este manipulat prin toate cozile de topor al regimului comunist:activisti PCR,securisti și informatori.De ce nu vreți să spuneți că republica în România a fost și este creația regimului comunist și postcomunist?Dacă aveți credință și frică de Dumnezeu ar fi bine să spuneți că adevarata democrație in România o să fie doar atunci cănd noi vom reveni la Monarhia Constituțională.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Comentariile sunt închise.