Nu știm cum va arăta noua ordine mondială, dar, în legătură cu poziția românului în această nouă ordine, o idee ne putem face de pe acum. Se pare că românului i s-a ordonat să adopte poziția ghiocelului și să nu se abată cu nicio centimă. Nu am mișcat în front când ni s-au furat flota, băncile, fabricile, pădurile, cele mai fertile terenuri agricole, curentul electric, petrolul, gazele, nu mișcăm în front nici acum, la orice directivă de la Bruxelles. Alții au voie, noi, nu.
Cel mai nou exemplu este cel în legătură cu sancțiunile împotriva Rusiei. Ne referim aici la un exemplu care vizează direct județul nostru. Mai precis, TMK ARTROM Slatina. O adevărată perlă a platformei industriale slătinene, una dintre puținele perle care mai străluceau în cenușiul economiei românești. Ni s-a ordonat să ne înscriem în curentul sancțiunilor împotriva Rusiei și ne-am conformat imediat, întocmai. Fără nicio nuanță, fără niciun discernământ. Dacă am putut să fim martori tăcuți la lichidarea unei întregi moșteniri a epocii ceaușiste, ce mai contează încă o fabrică?
Despre marea industrie ceaușistă am zis că este un morman de fiare vechi, despre TMK ARTROM Slatina zicem că este o afacere rusească în România. Nu mai contează că este o afacere de succes. Ni s-a ordonat să o sufocăm și ne-am repezit să strângem funia în jurul gâtului ei. Cu vânzările sistate și conturile blocate, abia dacă mai respiră. În aceeași situați este și surata ei de la Reșița. Iar cei 2.400 de muncitori de la Slatina și Reșița se uită neputincioși cum le moare în brațe mama care-i hrănea.
Dar grupul rusesc TMK funcționează și în Germania, și în Cehia. Acolo însă ghiocelul e un simplu vestitor al primăverii, și nu un model de conduită. Nemții și cehii pot să vândă, au voie să-și respecte contractele încheiate. În contrast, ANAF-ul românesc a dispus blocarea mărfurilor ARTROM în porturi și a interzis orice alte tranzacții. Numai ARTROM Slatina are la vânzare mărfuri de peste 25 de milioane dolari. Dar are interzis la vânzare. Că așa vrea Bruxelles-ul.
Încă o dată, așa cum a subliniat și liderul de sindicat Cristel Ioțu, aceasta se dovedește „o temă falsă dată și o chestiune din nou românească demonstrată”. Și cehii au blocat conturile TMK, dar, după câteva ore de verificări, le-au deblocat. Germanii nici măcar nu s-au gândit la așa ceva.
Cândva, pe la debutul epocii disponibilizărilor, scriam despre ALRO Slatina ca despre o Giocondă al cărei surâs s-a transformat în rictus. Curând, au venit și lacrimile. Cam în aceiași termeni am putea vorbi și despre TMK ARTROM Slatina. Era ca o Doamnă frumoasă, cu trup viguros, plesnind de sănătate și bunăstare. Asta, până când a căzut pradă violului în grup la care s-au dedat guvernanții de pe Dâmbovița, ațâțați de viagra bruxellesă. Au tăbărât pe ea și au pus-o la pământ. I-au pângărit trupul și sufletul. Nu se știe dacă va mai fi în stare vreodată să meargă normal. La fel și surata ei de la Reșița.
Între timp, sute de muncitori sunt în pericol să rămână pe drumuri. Cei mai pesimiști se și văd rătăcind desculți prin praful și pulberea sărăciei. Iar când, din întâmplare, vor trece prin dreptul a ceea ce a fost odată TMK ARTROM, vor simți cum răsare din carnea sufletului lor o icoană care plânge.
Constantin Smedescu
