Sub papucul USR
Cu lista de măsuri de austeritate în față, încercăm să înțelegem rațiunea care a stat la baza elaborării lor și să le acceptăm în virtutea unui sentiment de solidaritate care ar trebui să ne caracterizeze, ca niște buni români ce suntem. Ca să le suportăm mai ușor, un ziarist remarcabil precum Gheorghe Smeoreanu, într-un editorial publicat în „Curierul de Argeș”, ne propune să ne gândim la ce s-ar fi întâmplat cu noi și cu țara, sub o guvernare suveranistă. Un simplu exercițiu de imaginație ne conduce la următoarea situație ipotetică: „Georgescu și Simion ar fi blocat ajutoarele pentru Ucraina și Republica Moldova, situație în care nu doar că nu mai era nevoie de nicio măsură restrictivă, dar ar fi permis chiar o creștere a salariilor și pensiilor. Nu s-ar fi atins nimeni de burse, de sporuri, de dividende, de tva. Dacă adăugăm și încetarea cheltuielilor cu înarmarea, dat fiind că România devenea neutră militar, ar fi fost parale să trăim boierește. În fine, investițiile fiind blocate, fondurile puteau fi direcționate spre creditele acordate oricui ar fi dorit să își facă o afacere rurală cu nevasta, părinții, socrii și cumnații”.
Nu-i așa că ne-am fi simțit ca-n rai? Că ne-a pus Dumnezeu (era să zic Georgescu!) mâna pe cap? Dar să continuăm în aceeași notă și să vedem unde am fi ajuns: „Beția economică ar fi durat cel mult până la toamnă. Hemoragia de capital ar fi fost rapidă și mortală. Nimeni nu ar mai fi investit într-o țară care ia distanță față de UE și NATO. În disperare de cauză și cu creditorii la poartă, guvernul ar fi obținut de la Federația Rusă un credit avantajos, cu condiția să desființeze armata și să adopte un nou Regulament Organic, conceput la Moscova. În cel mai scurt timp, nivelul de trai din România s-ar fi aliniat celui din Rusia, unde salariul minim este de vreo 200 de dolari, iar pensiile, la jumătate din ceea ce există acum în România. Partea cea mai proastă a acestei reforme ar fi constat în reducerea drastică a libertății de exprimare și trecerea la un regim oligarhic”.
Acestea fiind spuse, ca să fie clar de partea cui ne situăm, rămâne totuși această austeritate pe care guvernul Bolojan ne-o impune nouă, celor cu venituri mici sau infime, lăsând neatinse marile averi. Cum adică?! Tot noi să strângem cureaua? Numai noi? De când se discută despre această apocalipsă a austerității, zilnic aflăm despre salariile umflate care se plătesc unor categorii de bugetari, despre stipendiile uriașe acordate partidelor, despre privilegiile celor aflați la conducerea unor companii de stat, despre dezmățul politicienilor care, odată ajunși la butoane, nu mai alt scop decât să le rotească la maxim, în favoarea lor. Ei știu că Puterea e trecătoare și caută să se asigure pentru vremurile în care se vor vedea nevoiți să le-o cedeze altora. Și adună atât de mult, ca să rămână destul și pentru urmașii lor consângeni, pentru mai multe generații. Cu asemenea politicieni să fim noi solidari?! Niciun guvern postdecembrist nu s-a îndreptat cu atâta furie asupra categoriilor cele mai vulnerabile, cu cele mai mici venituri, lăsându-i în pace veșnică pe cei cu pensii speciale și venituri exorbitante, nemeritate. Cu asemenea program de guvernare, nu se poate să nu te întrebi dacă acești guvernanți chiar vor să relanseze economia sau, mai degrabă, să o pună definitiv pe butuci? Și, în interesul cui? Cine vrea să o cumpere pe 1 leu? Mă rog, euro? Că tot se poartă, mai nou, această modalitate de plată (vezi cele 18 avioane F-16 vândute nouă de olandezi, la prețul de 1 euro).
Nu l-am votat pe Georgescu, pentru că e dus cu pluta. Nu l-am votat pe Simion, pentru că are minte de găină. Am fugit de suveranism ca dracul de tămâie. Aducerea țării în siajul Rusiei și Iranului ni s-a părut (pe bună dreptate, de altfel!) cea mai mare nenorocire. Și am votat ca legați la ochi, fără să ne intereseze câtuși de puțin ce vine din partea cealaltă, din sens invers. Că norul negru de grindină ce se forma la orizont va ajunge în dreptul nostru și se va sparge fix deasupra noastră. Acum, asistăm neputincioși, total descoperiți, la hârdăul de taxe și impozite pe care guvernul de habarniști în frunte cu Ilie măcelarul, sub papucul USR-iștilor, se pregătesc să-l răstoarne în capul nostru. Asta se întâmplă când cineva votează cu laba piciorului: cade în cur (pardon de expresie!).
Constantin Smedescu
