Sfârșitul războiului rece a găsit omenirea relaxându-se într-un cazan cu apă călduță. Focul, pe care marile speranțe de pace și bunăstare tocmai ce îl aprinseseră, își înălța timid niște flăcări domoale ce întrețineau temperatura apei la un nivel potrivit. Pe nesimțite însă, cineva cu intenții malefice a început să arunce în foc cărbunii progresismului. Larry Fink, mai întâi, președintele unui colos corporatist multinațional, BlackRock, având clienți în peste 100 de țări, a aruncat sub cazan principiul progresist ESG (Mediu-Societate-Guvernanță), menit să stea la baza strategiei de dezvoltare și creștere a oricărei organizații. Apoi, Bill Gates a început să agite în aer scânteia numită Apocalipsa Climatică. În sfârșit, acceptarea tuturor valurilor imigraționiste de către Uniunea Europeană a fost al treilea factor care a determinat întețirea focului și creșterea temperaturii apei în cazanul în care omenirea încă se simțea bine. Până când s-a declanșat (mai bine zis, a fost declanșată) Pandemia. Și până când Rusia a atacat Ucraina, determinând din partea Occidentului mobilizarea unor resurse uriașe în apărarea țării atacate, cu punerea în paranteză a intereselor propriilor țări. Apoi, bomboana de pe colivă, conflictul armat din Orientul Mijlociu, dintre Israel și organizația „Hamas”.
Toate acestea au făcut ca temperatura apei să crească până la nivelul la care omenirea să se trezească din plăcuta letargie de până atunci și să deschidă ochii, buimacă. Ceea ce părea de neconceput până la un moment dat a devenit realitate. În toată Europa, au început protestele fermierilor împotriva cerealelor ucrainene și a politicii agrare a UE. În marile centre universitare din lume, studenții au început să manifesteze în favoarea Palestinei. Curtea Penală Internațională a cerut punerea sub acuzare a premierului israelian Netanyahu, pentru crime de război în Fâșia Gaza, în timp ce Irlanda, Spania și Norvegia, pe cale fiind și altele, s-au pronunțat pentru recunoașterea ca stat a Palestinei. Pe acest fond de nemulțumire generală, Rusia și China se revendică drept campioane ale luptei pentru păstrarea tradițiilor, împotriva forțelor Marii Resetări Mondiale. Brusc, apa din cazan este aproape să dea în clocot.
Așa se face că, în prezent, vedem cum forțele Marii Resetări Mondiale, care timp de mai bine de un deceniu au isterizat planeta, încep să dea înapoi. Asistăm la o schimbare de discurs a cărei consistență ne îndreptățește să sperăm că este vorba de o tendință ireversibilă. E adevărat, cu jumătăți de gură, dar și Gates, și Fink, și Borrell, șeful diplomației de la Bruxelles, par să se fi angajat pe un drum de întoarcere. Josep Borrell, de pildă, comparând Imigrația cu Brexitul, a subliniat, la un moment dat, pericolul de moarte pe care-l reprezintă Imigrația pentru unitatea europeană, date fiind diferențele culturale, reale și semnificative, dintre statele componente.
Repet, sunt afirmații exprimate cu jumătăți de gură. Doar nuanțări, nu retractări. Căci Bill Gates n-a spus că pericolul încălzirii climatice nu ar fi real. Doar că nu este atât de mare cât s-a crezut inițial. Nici Fink nu a spus că progresismul este o cale greșită, ci doar că politizarea lui este greșită. Iar Borrell nu ne spune că trebuie să stopăm Imigrația, ci doar că este necesară o abordare comună, din partea tuturor statelor Uniunii, în vederea rezolvării problemei. Confruntați cu rezistența populară față de progresism și globalismul pe care-l implică, generalii Noii Ordini Mondiale se repoziționează strategic. Dau înapoi doar atât cât căruța Marii Resetări să poată înainta spre atingerea obiectivului final.
Se încearcă, așadar, nu stingerea focului, ci numai domolirea lui. Ca și în cazul noii atitudini a DNA-ului românesc față de generalii statului paralel românesc. Același DNA care, condus de Kovesi, într-un elan de nestăvilit, a distrus cariere, afaceri, vieți. Acum el se întoarce împotriva generalilor sub a căror comandă a fost. Dar, ce să vezi, cu aceleași jumătăți de pași. Nu vom vedea arestarea lui Coldea, Dumbravă și a celorlalți, și nici măcar confiscarea uriașelor averi ilicite, așa cum ar fi normal să se întâmple după atâtea probe zdrobitoare împotriva lor. Punerea sub control judiciar, contra unei cauțiuni, și nu arestarea lor, este strigătul de neputință al unei societăți care se vede în continuare nevoită să suporte mâna invizibilă a unui stat paralel, comandat, de fapt, din afară. Câtă vreme nu se va atinge nimeni de marele tartor care a fost Traian Băsescu, și nici măcar de șeful politic al SRI-ului de atunci, George Maior, devenit ambasadorul României în SUA, între 2015 și 2021 (acum, dacă nu mă înșel, este ambasador în Iordania), statul paralel românesc va supraviețui acestui cutremur de suprafață. Iar temperatura apei din cazanul în care se scaldă societatea românească va continua să crească, dar la un foc mai domol, cu grijă mare să nu se depășească pragul de suportabilitate.
Constantin Smedescu
