I-au dat foc țării și acum se ceartă pe funcții. Se negociază la sânge ministerele cu bani. Nu contează că, în spatele lor, țara e gata să se sufoce de fumul pe care îl degaje un incendiu ținut deocamdată la oarece distanță, sub un control din ce în ce mai precar. Dar vântul impozitelor și taxelor amenință să răscolească tot jarul de sub care am sperat cu toții să scoatem, coaptă frumos, pâinea normalității. Flăcările se vor întinde până la cer și ne vom vedea făcute scrum ultimele iluzii. Scumpa noastră țară nu mai poate respira pe cont propriu. Decuplată de la capitalul străin și împrumuturile externe, România ar sucomba în clipa următoare. Cu George Simion președinte, exact asta s-ar fi întâmplat. Ne-a trecut un glonț pe la ureche, dar alte gloanțe stau pe țeavă și nu e nevoie decât de un iresponsabil care să apese pe trăgaci.
De la 1 iulie a.c., odată cu iminenta explozie a prețurilor la energie, se pare că incendiul de care vorbim se va declanșa cu atâta forță, încât nimic nu va putea scăpa neatins de flăcările lui nimicitoare. Cele patru partide proeuropene, care au reușit să-l propulseze pe Nicușor Dan în scaunul prezidențial, PSD, PNL, UDMR și USR, dacă s-ar afla împreună la guvernare, s-ar trezi toate cu aripile pârjolite, în incapacitate de a mai zbura prea sus, prin văzduhul guvernării. Ba chiar, unele dintre ele s-ar putea să se prăbușească și să nu mai poată zbura deloc, niciodată. În schimb, întreg orizontul s-ar întuneca de funinginea aruncată de pe aripile partidelor extremiste, AUR, SOS și POT, care nu se vor mai împiedica de nimic în zborul lor către piscurile alpine ale Puterii. Rămase singure în Opoziție, ele vor crește ca Făt Frumos din poveste, mai ales AUR, și nu va mai fi nimeni care să le taie avântul.
Tocmai dintr-un asemenea motiv, credem noi, PSD ar trebui să rămână în afara guvernării. Nu ar fi nicio nenorocire dacă țara ar fi condusă de un guvern minoritar câtă vreme ar fi sprijinit de PSD. Au mai fost guvernări minoritare și nu s-a întâmplat nimic de natură să nu poată crește ceva în urma lor. Cu atât mai mult este nevoie, de data aceasta, ca firul de iarbă ce va răzbi prin stratul de cenușă să fie cât mai verde și ferit de copita grea a unui așa zis suveranism, cu nimic mai puțin slugarnic și obedient față de „factorul extern”, dar mult mai periculos prin coarnele sale extrem de ascuțite, gata să rămână înfipte, cu țară cu tot, în primul obstacol mai serios.
Măcar, la viitoarele alegeri, românii vor avea o alternativă la extremism. Calea democratică și euro-atlantică a României va fi salvată dacă electoratul românesc va putea să aleagă între PSD și AUR. Or, dacă PSD nu va rezista cântecului de sirenă și va sări în barca guvernării, asta ar însemna să-și joace însăși soarta ca partid politic. O barcă prost condusă prin defileul pandemiei și puternic expusă căderilor de pietre de pe versanții unui război la granițe, cu timonieri mai degrabă ageamii în materie, precum Orban, Câțu sau Ciucă, nu va putea ancora niciodată, în niciun port al dezvoltării durabile. A continua să navighezi într-o asemenea barcă devenită deja o epavă e un act de sinucidere politică.
Prin urmare, dacă vrea să-și asigure viitorul politic, PSD trebuie să joace pe cartea opoziției și să tragă învățămintele necesare, după palma grea pe care electoratul românesc a tras-o întregii clase politice postdecembriste. Nu este nevoie să se întoarcă la locul unei crime pe care nu el a comis-o. Nu trebuie să sară în flăcările unui incendiu pe care nu el l-a declanșat. Sau, cel mult, nu el este singurul vinovat. Dar, ca partidul cu cea mai mare experiență politică și cu cea mai bună organizare teritorială, are datoria de a se pregăti pentru stingerea uriașului incendiu ale cărui flăcări amenință să se înalțe până la acoperișuri și să transforme totul în scrum. Iar evitarea guvernării, acum, nu va semăna deloc ca o fugă de la locul faptei, așa cum îi toarnă în ureche unii care mor de grija lui.
Cândva, într-o Romă incendiată de însuși împăratul ei, Nero, pentru a da vina pe creștini și a avea astfel un motiv pentru începerea persecuțiilor, Petru încerca să se salveze prin fugă. Pe drum, el se întâlnește cu Iisus care se îndrepta exact în direcția contrară. Înspăimântat, crezând că Iisus nu este la curent cu ultimele evenimente din Roma, Petru încearcă să-l avertizeze și-i strigă: „Quo vadis, Domine” (Încotro mergi, Doamne)? Răspunsul lui Iisus îl face pe Petru să se rușineze de frica lui și să se întoarcă pentru a-și înfrunta o condamnare nemeritată. A fost crucificat, cu capul în jos.
Intrând la guvernare, alături de niște parteneri care nu vor ezita să-și justifice neputințele prin greaua moștenire lăsată de Ciolacu, PSD nu va putea să evite o soartă asemănătoare..
Constantin Smedescu
Adevărata reformă politică și admnistrativă trebuie să înceapă cu forma de guvernământ,deoarece instituția prezidențială,respectiv republica în România este de multă vreme in ..moarte clinică,, ,dar nimeni nu își asumă responsabilitatea ca să semneze ,,actul de de deces,, al republicii române.Într-adevăr,sunt unii care se opun revenirii noastre la monarhia constituțională.dar realitatea este evidentă.PSD a fost și este un partid de sorginte comunistă care nu are capacitatea să se reformeze din temelii pentru că foștii activiști PCR au fost obisnuiți doar cu minciuna.Pentru PSD există doar interesul de grup care le oferă garanția păstrării puterii și influenței politice,admnistrative și economice. Majoritatea aparatului bugetar este format din fostele cadre ale PCR,respectiv ale Securității Statului,informatorilor și a copiilor lor.