În filmul regizat de Dan Pița, „Profetul, aurul și ardelenii”, un anume „profet” mormon își impusese autoritatea asupra unor mineri, obligându-i să-i cedeze lui tot aurul extras. Asta, până când în respectivul oraș minier a sosit românul Ion (John) Brad, un ardelean din Poplaca, pe care sărăcia de acasă îl determinase să ia calea Americii. Fire dârză, devine un fel de justițiar, în apărarea minerilor, atrăgându-și mânia „profetului” și autorităților locale, care încearcă să-l omoare.
Dar nu despre filmul lui Dan Pița vă voi scrie în continuare. L-am amintit doar așa, în trecere, ca să fac o anumită legătură cu un „profet” din zilele noastre, care ne semnalează un fenomen mai puțin luat în seamă, toată atenția lumii fiind acaparată de războiul din Ucraina. „Profetul” se numește Nathaniel Rothschild, iar fenomenul de proporții planetare pe care vi-l semnalez și eu constă în migrația masivă a aurului dinspre Vest spre Est.
Aproape concomitent cu izbucnirea războiului putinist, prețul aurului a început să scadă și a tot scăzut, determinându-i pe investitorii occidentali să încerce să scape de el, în intenția de a-și limita pe cât posibil pierderile. Profitând de situație, foarte multe țări din Asia nu au stat pe gânduri și au început să cumpere cantități uriașe de aur din Vest. De pildă, din seifurile unor centre financiare ca New York sau Londra, începând cu sfârșitul lui aprilie a.c., în câteva luni, au ieșit peste 527 tone de aur! Iar cumpărătorii cine credeți că sunt? În fruntea cursei după aurul occidental este (bineînțeles!) China, urmată îndeaproape de India, Turcia, Arabia Saudită etc.. Numai în acest an, Turcia a achiziționat aproape 100 tone de aur, rezervele ei ridicându-se până la circa 500 de tone. Rezervele de aur ale Indiei, care acum câțiva ani erau cu mult sub 600 de tone, se apropie acum de 800 de tone, ajungând pe locul 9 în lume, din acest punct de vedere. Așadar, pe măsură ce Occidentul vinde aur, Orientul cumpără tot mai mult.
Acum, trasând o paralelă la războiul din Ucraina, vom spune că, în timp ce aliații occidentali ai Ucrainei vând aur, aliații sau prietenii asiatici ai Rusiei cumpără aur. Nu cumva trebuie să vedem și aici o sămânță din care va răsări mai devreme și mai sigur decât ne-am putea aștepta Noua Ordine Mondială? Una în care dolarul și euro vor deveni exact ceea ce sunt, adică niște simple bucăți de hârtie, valoarea lor actuală fiind dată de ceva exclusiv subiectiv, adică de încredere? Or, cu o inflație galopantă, o criză economică generalizată și cu atâția bani care plouă diluvian peste Ucraina, supraîncălzind tiparnițele, încrederea în banii de hârtie poate scădea până la nivelul unei prăbușiri fără șanse de revenire. Dacă vinde aur, asta arată că Occidentul crede mai mult în dolar. Orientul, în schimb, cumpărând aur, înseamnă că se așteaptă la o ordine în care aurul va conta cel mai mult. Bineînțeles, adevărul nu se poate situa decât de partea uneia dintre tabere. În mod fatal, una dintre ele se înșeală. Care? Aceasta este întrebarea!
Revenind la „profetul” Nathaniel Rothschild, reamintim aici o notație a lui de pe Twitter:
„Vom asista la colapsul întregului sistem monetar internațional. Când spun asta, mă refer la prăbușirea încrederii în monedele de hârtie din lumea întreagă. Nu este doar moartea Dolarului sau eșecul Euro. Este o prăbușire a încrederii în toate monedele de hârtie.” Cine spune asta? Unul dintre cei mai mari finanțiști ai lumii, care a cumpărat întreaga datorie externă a Ucrainei de dinainte de război și despre care se spune că ar controla și Banca Națională a României. „Profeția” de mai sus a fost făcută cu două zile înainte de izbucnirea războiului, iar după potopul cu bani din Vest abătut asupra țării invadate de trupele lui Putin, ai zice că lumea chiar se îndreaptă în direcția arătată de Rothschild. Poate că Occidentul nu-și dă seama, prea preocupat de a lupta împotriva Rusiei până la ultimul ucrainean, dar Orientul a simțit încotro bate vântul și se pregătește. Aud că Rusia, China, India etc. deja se gândesc să creeze o monedă digitală bazată pe aur…
Cum-necum, războiul din Ucraina se va termina odată, iar Noua Ordine Mondială bate la ușă. Nimic nu va mai fi ca înainte. Pentru noi, ca țară și popor, e foarte important în ce situație ne vom găsi în momentul în care vor începe să se facă socotelile. Deocamdată, o primă constatare sigură pe care ne-o permitem este aceea că suntem complet descoperiți în ce privește rezerva națională de aur. Acum câțiva ani, niște trădători de țară de la BNR, din considerente greu, imposibil de acceptat, au transferat-o pe toată la Banca Angliei. Care, de fapt, nici nu este bancă de stat, ci particulară! Vom mai putea vreodată să repatriem aurul românesc? Tare mi-e teamă că va avea soarta tezaurului pe care în primul război mondial am crezut că-l punem la adăpost la Moscova. Dar măcar atunci era război, sub amenințarea ocupației germane, iar Rusia ne era aliată. Acum, ce l-o fi împins pe misterios de longevivul director al BNR să decidă transferul aurului românesc în Anglia? Vom afla vreodată?
Dacă aș fi Eminescu, nu aș înceta să arunc în politicienii postdecembriști cu întrebarea-bombă: unde ești tu, Țepeș, Doamne? Cum nu sunt Eminescu, întreb, mai modest: unde ești tu, Ion de la Poplaca?
Constantin Smedescu
