Privind prin gaura covrigului (de Buzău)
Se apropiau sărbătorile de iarnă. Într-una din zile, circulam în spatele unui autoturism a cărui lunetă era acoperită aproape în întregime de șiruri de covrigi. Uitându-mă la numărul de înmatriculare, m-am lămurit imediat în legătură cu proprietarul autoturismului. Când l-am depășit, l-am și recunoscut. Era, într-adevăr, un vechi lider politic local, cu mai multe mandate în Parlamentul României. Nu era singur. În afara șoferului, pe bancheta din spate, cu muntele de covrigi aproape căzându-le pe cap, se mai putea distinge o persoană. O damă. Probabil, știu eu(?), amanta din dotare. C-așa e la modă printre politicieni. Nu ești un politician adevărat dacă nu ai și o amantă, pentru care să te invidieze întregul anturaj.
De bună seamă, se întorcea de la București, după petrecerea care a urmat depunerii jurământului de către noii parlamentari. Deși partidul din care făcea parte ieșise grav șifonat din confruntarea electorală, obținuse totuși un număr mare de mandate, el însuși, personal, încă un mandat, așa încât respectivii aleși ai nemului, mai vechi sau mai noi, au avut suficiente motive să petreacă în spiritul învingătorilor.
Acum, la câteva săptămâni distanță de acel eveniment, după uriașa păcăleală pe care ne-au tras-o politicienii noștri, legată de indexarea pensiilor, mi-a revenit și-mi stăruie în minte acea imagine cu autoturismul încărcat de covrigi. Și nu pot să nu o asociez cu imaginea unei haite de câini cu covrigi în coadă, defilând prin fața electoratului. Așa ne-au păcălit! Și-au eliberat toți câinii din lese, le-au încărcat cozile cu covrigi calzi, abia scoși din cuptorul demagogiei, și i-au lăsat să zburde în voie pe bulevardele proverbialei naivități a românului mioritic. Îmbătați de mirosurile proaspăte, mulțimi de români au ieșit din case și s-au aliniat pe trotuare. Amăgiți cu promisiunea fermă că, după alegeri, fiecare va primi cel puțin câte un covrig care să-i astâmpere foamea și pofta, bieții români s-au postat pe direcțiile trasate de politicieni și le-au deschis toate porțile de încredere.
Am crezut în toate promisiunile lor, fără să ne gândim vreun pic că poate să fie doar vrăjeală electorală. Așa se face că-n locul promișilor covrigi, ne-am ales cu praful de pe tobă. În urma câinilor cu covrigi în coadă, suntem nevoiți acum să ne scărpinăm de puricii minciunii. Cu alte cuvinte, bătând șaua ca să priceapă iapa, după tot anul electoral 2024, covrigii au rămas la ei, nouă revenindu-ne doar găurile. Iar după cum s-a croit bugetul pe 2025, se pare că, din tot covrigul, nu vom avea parte de nicio firimitură. Vom privi lung prin gaura covrigului și vom aștepta ca noii hingheri, ieșiți din vântul suveranismului, să strângă toți maidanezii în adăposturi speciale, să-i țină sub lacăt, să nu-i mai vină vreodată, vreunui covrigar, de Buzău sau de orice altă culoare locală, ideea de a le pune covrigi în coadă.
Constantin Smedescu
