Plouă, plouă, plouă…
Plouă, și de geamuri s-a lipit noaptea. În lumina de la capătul tunelului, vântul răsucește șiroaiele de ploaie și le înnoadă pe sub streșinile reformei lui Bolojan. În limbajul său cifrat, deslușim mesajul care ne vine din cer: toate așa-zisele măsuri de reformă ale guvernului Bolojan sunt apă de ploaie. Torente de apă de ploaie se revarsă pe caldarâmul speranței, în timp ce liderii coaliției ne recomandă să trecem pe tehnici de supraviețuire. Sunt neîntrecuți în a ne duce cu zăhărelul, probabil și datorită unei înclinații recunoscute a poporului român către dulcegării.
Tot ce constituie în fond nenorocirea acestor vremuri, respectiv corupția și fărădelegea, în loc să devină ținta unor acțiuni urgente de recalibrare a sistemelor socio-economice, pentru ca nivelul de trai al poporului român să nu mai fie aproape cel mai scăzut din Europa, dimpotrivă, majoritatea care a investit atâta suflet în alegerea celor care ne guvernează în prezent a fost lăsată de izbeliște, la mâna tuturor categoriilor de băieți deștepți, care profită din plin de iuțeala lor de mână și de nebăgarea de seamă a instituțiilor.
Fără legi ferme de îngrădire a abuzurilor din partea tuturor celor care se văd în funcții publice, fără o lege a salarizării unitare care să stabilească raporturi corecte și echitabile între profesii, fără o reformă administrativ-teritorială care să spulbere mușuroaiele de furnici adunate pe câte o firimitură de buget local, așa-zisele reforme ale guvernului Bolojan sunt, cum am zis, doar apă de ploaie.
Așa am ajuns să pretindem guvernanților, dacă tot nu sunt ei în stare să facă ceva bun pentru noi, măcar să ne lase pe fiecare în parte să ne descurcăm după cum ne taie capul; să găsim atâta fericire după câtă stăruință, muncă și creativitate depunem și, de ce nu, după câtă iubire punem în joc. Dacă nu mai putem aștepta mare lucru de la ei, măcar să ne lase să ne căutăm singuri fericirea și sensul pentru care trăim, fără să fim bombardați la tot pasul cu tot felul de pachete de austeritate, care de care mai pline de napalmul incompetenței. Datorită habarnismului acestor guvernanți, pe lângă care PSD pozează în Sfânta Fecioară, în loc să ia sabia și să ucidă balaurul, precum Sfântul Gheorghe, România riscă să piardă încă un tren de mare viteză al dezvoltării.
În actualele condiții, chiar dacă, meteorologic vorbind, apele se vor retrage în carapacele lor de gheață, noi vom continua să suportăm gălețile cu apă de ploaie pe care acești guvernanți ni le vor turna în cap, de la etajul lor de impostură. Asta, ca să ne învățăm minte, să nu mai circulăm pe sub ferestrele lor…
Constantin Smedescu
