Pentru o remiză în Ucraina

Războiul din Ucraina este unul cu o bătaie lungă. Se înfruntă acolo, de fapt, două sisteme economice, fiecare dintre ele dorindu-și supremația mondială. După unele estimări, războiul ar putea să se încheie în cursul acestui an, după altele va dura cel puțin zece ani și va decide, în final, care sistem economic se va impune la nivel global: sistemul unipolar, dolarizat, având în centru complexul militaro-industrial american, sau sistemul multipolar și multicurrency eurasiatic (Rusia, China, India etc.), cu economii publice/private, mixte.

Recent, președintele Joe Biden vorbea despre o diviziune la nivel planetar între democrații și autocrații. La o analiză mai atentă se poate distinge clar că, pentru el și cercurile care-l sprijină, „democrația” se reduce la Statele Unite împreună cu oligarhiile financiare europene aliate. Democrația devine un fel de buzdugan cu care se lovește în pieptul guvernelor alese, căutând să le determine să renunțe la planificarea economică și să se lase pe mâinile Wall Street-ului și a altor centre financiare aflate sub control american. Tocmai în acest scop au fost create Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială – două instituții menite să creeze condițiile pentru creșterea dependenței de petrolul, alimentele și tehnologia din SUA și să pregătească terenul în vederea privatizării infrastructurii globale.

La polul opus, vorbind despre „autocrație”, Biden se uită către țările care nu înțeleg să se supună de bună voie acestei preluări prin financiarizare și privatizare. Împotriva lor s-a inventat un uriaș aparat de propagandă prin care se promovează modelul american de creștere economică și standardele de viață derivate din acesta. Iar în spatele propagandei, așteaptă cu arma la picior, să intervină oricând și oriunde este nevoie, cea mai grozavă armată din lume și din istorie.

Se vorbește acum de un nou război rece între Vest și Est. Primul, instalat la puțină vreme după cel de-al doilea război mondial, s-a terminat cu destrămarea URSS și a statelor satelite ei. Deci, cu victoria clară a Vestului, mai precis a SUA, instalată demult în Europa occidentală, victorie consfințită și prin aceea că fostele state socialiste au adoptat imediat modelul economic capitalist. Dar va fi un nou război rece numai dacă actualul război fierbinte din Ucraina se va încheia nedecis. Dacă va câștiga vreuna dintre părți, atunci se va întâmpla una din două: ori lumea aceasta va merge înainte pe una din căile descrise mai sus, ori nu va mai fi deloc, căci e posibil ca partea învinsă să nu accepte înfrângerea și să recurgă la arma nucleară, ceea ce ar echivala cu apocalipsa.

Totul depinde acum de rezultatul anunțatei ofensive de primăvară a trupelor lui Putin. Dacă ucrainenii, cu tot ajutorul occidental, nu vor putea să-i reziste și vor fi împinși adânc în teritoriul lor, iar rușii vor ajunge cumva la capătul puterilor, s-ar putea ca ambele părți să cadă de acord pentru un armistițiu. În felul acesta, toate părțile ar avea ceva de câștigat. Ucraina s-ar salva ca stat, ar evita ocuparea totală a teritoriului ei. Rusia s-ar mulțumi cu recunoașterea de către Ucraina a celor patru regiuni anexate, inclusiv, bineînțeles, Crimeea. Dar Vestul? El cu ce se va alege? În afară de faptul că Ucraina ar rămâne sub influența Vestului, dar fără NATO, s-ar mai putea alege cu ceva: cu rezolvarea problemei transnistreene, în sensul eliberării acestui teritoriu de resturile armatei ruse și integrarea lui în teritoriul Republicii Moldova, acolo unde și este, de jure.

Observați că nu luăm în calcul înfrângerea Rusiei, pentru simplul motiv că, în această situație, la disperare, Putin ar fi dispus să recurgă la arma nucleară, după cum ne tot amenință, de la începutul războiului. Și atunci, puținii care vor rămâne după noi, dacă nu vor ajunge la pace, vor continua să se lupte între ei, dar… cu arcuri și cu săgeți.

Iată de ce zicem noi că o remiză în Ucraina este singurul rezultat cu care se poate încheia acest război dement, la declanșarea căruia, să fie clar, nu numai Putin a contribuit. Susținem remiza gândindu-ne și la faptul că marilor lideri ai lumii se pare că nu prea le pasă de soarta omenirii. Sau poate chiar asta urmăresc, adică o extinție în masă, cu reducerea populației planetare la circa 500.000.000 de locuitori, așa cum s-au și exprimat unii? Nu credem că este întâmplătoare nici descoperirea acelor documente secrete din garajul lui Biden. Poate că și în felul acesta oculta mondială caută să forțeze mâna octogenarului de la Casa Albă în sensul declanșării războiului NATO-Rusia. Iar cât de belicoși și rusofobi se arată pe posturile de televiziune generalii și politicienii români, precum și unii lideri de opinie, gen Prelipceanu sau Radu Tudor, se pare că nici pe aici, pe plaiurile mioritice, nu mai sunt prea mulți dispuși să aleagă calea de mijloc. Ne considerăm acoperiți de prietenii americani și uităm că, mai totdeauna, la spartul târgului, ne-am trezit goi pușcă.

Constantin Smedescu