Alesul naţiunii în funcţia de preşedinte al României, Klaus Iohannis, şi-a făcut din distrugerea PSD un laitmotiv al întregii sale campanii electorale. După câştigarea alegerilor, ar fi fost de aşteptat s-o lase mai moale pe acest subiect. Numai că, la toate întâlnirile ulterioare cu liderii PNL şi cu membrii „guvernului meu”, din gura realesului preşedinte al României a zburat mereu câte un porumbel cu acelaşi mesaj anti-PSD, avertizând că PSD încă trăieşte şi că lupta trebuie să continue până la moartea lui deplină şi definitivă. Un fel de soluţie finală pe care preşedintele României o recomandă pe un ton imperios susţinătorilor săi, aruncându-ne cu gândul prin anii ’30 ai secolului trecut.
Am asistat, joia trecută, la sediul PSD Olt din Slatina, la o conferinţă de presă avându-i ca protagonişti pe Paul Stănescu, preşedintele PSD Olt, şi Marius Oprescu, preşedintele executiv. Impresia generală pe care ne-au făcut-o cei doi lideri social-democraţi seamănă întrucâtva cu cea în baza căreia Petru Rareş a putut să exclame: „Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decât atât!”. Petru Rareş rostea aceste cuvinte într-un moment în care îşi pierduse ţara, ocupată de „copiii de suflet” ai Semilunii. Într-un alt moment istoric, cu ţara ocupată de trupele germane şi guvernul retras la Iaşi, Nicolae Iorga rostea un discurs memorabil, la 14 decembrie 1916, în care regăsim cuvintele lui Rareş. Spunea Nicolae Iorga, în faţa parlamentarilor reuniţi în şedinţă, în sala mare a Teatrului Naţional din Iaşi: „(…) în colţul acesta unde ne-am strâns, să păstrăm cu scumpătate sămânţa de credinţă, şi vom vedea şi noi la rândul nostru dispărând negura stăpânirii străine şi vom putea zice ca Petru Rareş, fiul lui Ştefan, că vom fi iarăşi ce am fost, şi încă mai mult decât atât”. I.G.Duca zicea că a fost rostit atunci cel mai mobilizator discurs din istoria românească. A fost un adevărat imn de credinţă în victoria care avea să ne salveze, la Mărăşeşti.
De bună seamă, păstrând proporţiile, dezastrul în care se află acum PSD îi determină pe liderii săi să gândească în cuvintele pe care Petru Rareş le exprima în 1538, iar Nicolae Iorga le repeta în 1916. Şi PSD şi-a pierdut ţara, dar a pierdut-o pe mâna lui. Pur şi simplu, s-a comportat ca un sinucigaş, s-a aruncat singur într-un puţ pe care adversarii politici i l-au pregătit cu viclenie, din timp şi pe îndelete. Şi dacă peste gura puţului nu s-a prăvălit niciun munte, încă este loc de speranţă. Cât timp se mai vede un petic de cer, PSD are tot dreptul să spere. Câtă vreme se mai poate respira sub valul de ură pe care adversarii săi politici încă îl mai rostogolesc peste ţărmurile sale, PSD este dator să încerce să revină la suprafaţă.
Chiar dacă trebuie să străpungă banchiza groasă a manipulării, în stratul de gheaţă de deasupra i-au mai rămas câteva copci care-i asigură oxigenul necesar. Una dintre ele este chiar judeţul Olt. Aici, social-democraţii au câştigat alegerile, ceea ce poate însemna mâna salvatoare care va trage la mal întreg PSD-ul. Pentru aceasta, pentru fidelitatea de care a dat dovadă, Paul Stănescu şi Marius Oprescu au mulţumit electoratului oltean, asigurându-l că, în scurt timp, lucrurile vor reintra în matca lor firească şi la nivel naţional. Se va întâmpla, adică, ceea ce Marius Oprescu a spus-o răspicat: „Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decât atât”.
Constantin Smedescu
