Ilie Bolojan, constipat!
Deunăzi, pe un site, un respectabil ziarist se întreba, foarte serios, din ce material este construit Ilie Bolojan, în tentativa lui de a da o explicație durității de diamant pe care primul nostru ministru o arată față de semnalele care-i vin din toate părțile, toate spunându-i că pune România pe butuci. Atâta insensibilitate la suferințele unor mase de oameni aduși la disperare prin măsurile lui de austeritate este greu de acceptat la o ființă umană. Numai dacă este alcătuită din altceva decât din carne și sânge. Nu vom căuta răspunsul coborând, precum respectivul ziarist, până în subsolul materiei, în domeniul particulelor elementare, al căror comportament nu se supune legilor cunoscute ale fizicii. Noi avem altă explicație.
După unii antropologi, omul nu s-ar fi format respectând principiile acestui univers, întreaga lui evoluție biologică fiind, de fapt, o involuție. Având în vedere că, din punct de vedere strict biologic, omul este ființa cea mai slabă din univers și că, de-a lungul antropogenezei, și-a pierdut o serie de „arme” extrem de redutabile în lupta pentru adaptarea la mediu, cum ar fi percepția extrasenzorială sau blana – cel mai eficient mijloc de apărare împotriva intemperiilor, din toată lumea vie – am fi tentați, prin urmare, să fim de acord cu respectivii antropologi. Procesul de degradare biologică ar fi început din momentul în care s-a trecut la alimentația cu carne. Primordial, maimuțele antropoide și strămoșii umani au avut un regim alimentar exclusiv vegetarian, motiv pentru care și astăzi tubul nostru digestiv este asemenea cu al mamiferelor erbivore, adică foarte lung, cu un stomac relativ mare și intestine cu traseu sinuos.
Trecând la alimentația cu carne, în condițiile unui aparat digestiv „proiectat” pentru alimentație vegetală, în care tranzitul intestinal este mult mai lent ca în cazul carnivorelor, omul s-a confruntat de foarte timpuriu cu o afecțiune specifică: constipația. Ca să învingă această boală, omul a trecut la stațiunea bipedă și, de aici, o serie întreagă de alte afecțiuni ale celorlalte principale sisteme anatomice: nervos, circulator, osos și respirator. Din ce în ce mai slab din punct de vedere biologic, omul a supraviețuit și, mai mult, a ajuns să-și construiască o lume proprie, deoarece în structura sa anatomică au apărut sisteme compensatorii, cele mai importante fiind vorbirea articulată și gândirea logică.
În mod analog, dacă aparatul digestiv al omului a fost proiectat pentru alimentația vegetariană, trebuie ca și inima lui să fi fost „proiectată” pentru iubire, nu pentru ură. Când ura umple inima și stăruie prea mult într-un loc care nu a fost pregătit s-o asimileze, toxinele rezultate din procesul de fermentație otrăvesc întregul organism, ca și în cazul celor rezultate din procesul de digerare a cărnii. Și aici este vorba de un fel de constipație, dar o constipație a inimii care ar putea să conducă, pe termen lung, la abandonarea stațiunii bipede și revenirea la orizontalitate. Constipația inimii ar putea anula, așadar, câștigurile generate de constipația propriu-zisă, prin care s-a realizat saltul de la animalitate la umanitate. Datorită urii, am putea parcurge drumul invers, reluând evoluția din punctul în care am pierdut ritmul adaptării, cu evoluția moral-spirituală blocată.
Pe termen scurt, constipația inimii se traduce în grave manifestări comportamentale. De la „bunul sălbatic” al lui Rousseau, adică omul bun prin natura lui originară, se trece instantaneu la ferocele om modern, care își atacă semenii. Se știe că, atunci când este sufocat de ură, omul își pierde cuvintele, limbajul său reducându-se la sunete guturale, dezarticulate, iar rațiunea poate să dispară cu totul. Dacă asemenea manifestări se produc în mod repetat și pe termen lung, ele ar putea intra în categoria reflexelor dobândite și s-ar transmite ereditar. Și, uite așa, din generație în generație, înapoi la animalitate.
Dar există un antidot la constipația inimii. Am spus: constipația propriu-zisă a fost combătută prin trecerea la stațiunea bipedă, chemându-se în ajutor atracția gravitațională. Constipația inimii se combate prin cultură. A fi cult, spunea un mare filosof, înseamnă a avea simțul umanului – un fel de al șaselea simț, în virtutea căruia fiecare îl percepe pe celălalt ca pe un altul al său.
În fine, nu mai divagăm prea mult și o spunem direct că Ilie Bolojan se comportă ca și cum ar fi constipat de ură. Or, în condiții de inimă constipată de ură, probabilitatea unui infarct miocardic crește exponențial. După cum îl vedem că se mișcă, deducem că este viu, ceea ce înseamnă că Dumnezeu l-a ferit până acum de un infarct miocardic fatal. Dar până când? Pe de altă parte, credem că, dacă nu în inimă, măcar în creierul lui s-a întâmplat ceva, de vreme ce nu mai aude și nu mai vede nimic din ce se întâmplă cu oamenii afectați de măsurile sale. Orice s-o fi întâmplat, tot de la inimă i se trage. Cu capacitatea de gândire inundată de dejecțiile inimii constipate de ură, se prea poate ca un vas de sânge să-i fi pocnit în creier și să-i fi paralizat nervul simțirii umane. Dacă este așa, nu ne mai miră comportamentul său inuman. Ceea ce ne miră acum se referă la cum de este suportat de cei împreună cu care guvernează și care se pretind a fi din rândul oamenilor. Din câte știm, cel mai bun remediu la constipație este o clismă profesionist aplicată…
Constantin Smedescu
