Gazeta Oltului la 30 de ani
În urmă cu 30 de ani, în ziua de 1 decembrie 1995, era lansată în galaxia Guttenberg racheta cosmică numită „Gazeta Oltului”, cu un echipaj uman format din astronauți aflați la prima lor aventură spațială. Căpitanul comandant era Paul Dobrescu, secondat de locotenenții Mircea Botez, Petre Cazangiu și subsemnatul. Ținta era o planetă situată la o distanță astronomică față de noi. Distanța ni se părea așa de mare pentru că eram cu toții cam începători într-ale zborului pe cont propriu, în condiții de imponderabilitate. Iar planeta la care ne propuseserăm să ajungem nici nu știam dacă era locuită sau dacă măcar avea o atmosferă respirabilă. Dar eram cu toții atât de entuziaști, că nici nu luam în seamă mulțimea de asteroizi de care ne loveam la tot pasul. Unii dintre ei erau atât de mari, că nu o dată am simțit cum rachetei noastre îi sar toate șuruburile și că e gata să se desfacă din toate încheieturile. Deși eram încă pe rampa de lansare, în probe!
Începuserăm pregătirile de lansare încă din 15 noiembrie. Timp de două săptămâni ne-am antrenat zilnic în simulatoare care reproduceau exact condițiile de zbor, cu asteroizi cu tot. Am mers și la Craiova, la „Cuvântul Libertății”, să învățăm de la cei cu experiență și ne-am aprovizionat cu cât combustibil am putut să găsim prin rezervoarele de speranță și încredere din inimile noastre. Și a venit clipa cea mare! Condițiile atmosferice erau favorabile, cerul era plin de solemnitatea Zilei Naționale. A început numărătoarea inversă. Când ultimul număr a fost rostit, văzduhul a tremurat de zgomotul motoarelor turate la maxim, pentru ca aproape imediat racheta noastră să țâșnească dintr-o jerbă de flăcări și fum, cu întreg echipajul aproape strivit în scaune de forța reculului. Ne-am revenit imediat când, aruncând o privire prin hublouri, am văzut la sol o mulțime de oameni care aplaudau frenetic. Am înțeles că reușiserăm.
Au trecut 30 de ani de atunci. Cu noi cu tot. La cât de tineri eram pe atunci, nici nu ne vine să credem că suntem tot noi, cei de azi, unii, în hainele unei maturități împlinite, alții, în cele ale unei bătrâneți liniștite, alături de fii și nepoți. Dar inima ne bate la fel de tare ca acum 30 de ani, când ne uităm în jurul nostru și vedem că 80% din ziariștii și tehnoredactorii din presa actuală, județeană și-au făcut ucenicia la Gazeta Oltului! Am pus bazele atunci, cu primul număr din 1 decembrie 1995, unei adevărate academii de jurnalism, pe care au absolvit-o, cum am spus, circa 80% din cei care lucrează în prezent, în presa din județul Olt.
Gazeta Oltului a împlinit 30 de ani. A fost prima publicație independentă din județul Olt, susținută exclusiv din fonduri private. A fost prima publicație în format mare, ca în Occident, cu editare pe calculator, nu la mașina de scris, prima cu tipărire offset computerizat și nu tipografie pe placă de plumb, prima cu tipărire în două culori offset și tot prima în policromie offset. De asemenea, prima cu apariție print și on line. Așadar, o serie de premiere și tot atâtea motive de emoții. Dar și de mândrie, căci nu depindeam financiar de nimeni. Eram ca niște cocoși pe lângă care găinile din politică și oligarhia economică puteau să se gudure pe lângă noi oricât.
Gazeta Oltului este acum ca o femeie frumoasă, în plină maturitate, la 30 de ani. Balzac, în celebrul său roman, scria despre această vârstă ca fiind „o culme poetică a vieții unei femei”. Altcineva spunea că femeia la 30 de ani este cea mai periculoasă, pentru că încă este la fel de frumoasă ca la 20 de ani, dar cu avantajul că nu mai este la fel de naivă. La 30 de ani este echilibrată, sigură pe sine și destul de curajoasă ca să-și asume defectele, pentru a le transforma în calități. Devine înțelegătoare, atentă la impresia pe care o face în societate, știe când trebuie să insiste și când să cedeze și nu mai este atât de disperată să fie pe placul tuturor. Știe că și-a câștigat respectul tuturor și că, oricum, părerile ei sunt ascultate, chiar dacă nu toți sunt de acord cu ea.
Așa și cu Gazeta Oltului! La 30 de ani este la fel de frumoasă, ca în prima zi în care cititorii au văzut-o pentru prima dată și s-au îndrăgostit de ea. Dar suficient de matură încât să știe cum se alege grâul de neghină, pentru a face o pâine a adevărului curată, sănătoasă, lipsită de orice fel de conservanți și aditivi care i-ar schimba aroma și gustul. De 30 de ani, cititorii din galaxia Guttenberg nu s-au plictisit să stea pe lângă Gazeta Oltului ca pe lângă o sursă de știri și opinii credibile, obiective, echilibrate. Așa a ajuns, la 30 de ani, să fie decanul de vârstă al presei din județul Olt! Chiar și îmbrăcată on-line, după cum este moda, nu este cu nimic mai puțin atrăgătoare!
La mulți ani, Gazeta Oltului!
Constantin Smedescu
