Femeia – fața luminată de soare a lumii
Universul este dual. Dumnezeu a creat astfel lumea, încât să existe tot timpul două părți care să se caute reciproc și să se completeze. Cel mai clar se demonstrează această idee în materia vie. Aici nu există în realitate decât două genuri: masculinul și femininul. Neutrul există doar la nivelul unor minți scăpate de pe șina normalității. Bărbatul și femeia sunt cele două fețe ale lumii, însă numai una dintre ele este tot timpul în bătaia soarelui. Femeia este începutul lumii și al vieții, este primăvara însăși, care își împarte lumina în toate celelalte anotimpuri. Cu cerul ei de frumuseți coborând pe pământ, ne străbate toate adâncurile și ne acoperă cu polenul veșniciei. Totul se umple de sensuri noi, când femeia ne trece prin suflet și ne vindecă de efemeritate. Uităm de statutul nostru de ființe muritoare și ne lansăm în absolut. Taină supremă și simbol plin de farmec, femeia este fața luminată de soare a lumii. În grădina timpului, ea înflorește etern, reținând în inflorescența ei roua tuturor speranțelor de mai bine ale lumii.
Pe ringul existenței, ea ne este partenerul de dans care nu obosește niciodată. Ca floarea albă de cireș, cum ar zice Eminescu, femeia este în primul rând simbolul fragilității, obligând partea mai puțin însorită a lumii, adică bărbatul, să aibă mare grijă în raporturile lui cu femeia, să știe că și o adiere de zefir îi poate smulge petalele. Chiar dacă, în multe împrejurări, poate demonstra însușiri de forță și rezistență uimitoare, femeia rămâne etern esența pură a frumuseții și grației. Cu fiecare surâs al ei, chiar dacă nu atât de enigmatic ca al Giocondei, ne cheamă să descoperim sensuri noi existenței și să înțelegem că morile de vânt cu care s-a luptat cavalerul de la Mancha au fost tot atâtea obstacole de trecut spre inima Dulcineei.
Adevărată poezie în mișcare, fiecare gest al femeii este ca o poveste care se spune în șoaptă, pentru a nu tulbura rapsodia de senzații care o însoțește, în surdină. Spectacol pentru inimă, dar și pentru minte. Căci femeia nu se oferă doar ochiului, cu frumusețea ei naturală, dar și minții, demonstrând că poate fi un exemplu de cunoaștere și înțelepciune. În elanul său creator, se pare că Dumnezeu a ținut neapărat să combine frumusețea și subtilitatea cu forța și rezistența, în proporții din care să rezulte ființa perfectă, în stare să poarte pe umerii ei grija perpetuării umanității.
Considerată multă vreme sexul slab, redusă la rolul de simplă însoțitoare a bărbatului, odată cu emanciparea din timpurile moderne, femeia a irumpt în toată strălucirea ei. Cel puțin în artă și literatură, domenii care se potriveau de minune sensibilității sale, femeia a radiat într-o magie a esteticii care ne farmecă, de generații întregi. Dar ea a excelat chiar și în domenii considerate ca aparținând exclusiv bărbaților, precum dreptul, politica, afacerile, astfel încât, în prezent, nimeni nu se mai îndoiește de capacitatea ei de a fi, alături de bărbat, un partener egal în nesfârșita operă de modelare a destinelor lumii.
Ca soție și mamă, prietenă sau iubită, femeia nu încetează să fie o zeiță a dragostei necondiționate. Fie și numai pentru o atingere tandră din partea ei, toți zeii Olimpului sunt gata să renunțe la nemurire. Repet, o poezie în mișcare, cu metafore subtile și rime complicate, imposibil de tradus într-o limbă străină, cu adevăruri care pot fi doar intuite, imposibil de atins, oricât te-ai apleca peste ochiul de apă de pe fundul fântânii. O poezie care, de multe ori, se întâmplă să fie recitată prost de însăși autoarea. Dar trebuie să înțelegem și asta. În general, poeții își recită prost poeziile. Căci una este să scrii și alta să declami. Sensibilitatea care umple de har scrisul în intimitate, se poate să nu aibă același efect cu ocazia unei lecturi în public. Ca să înțelegi și să guști pe de-a-ntregul valoarea unei cărți, cel mai bine este să citești cartea și, dacă se poate, în limba originală… Orice traducere strică mare parte din farmecul original. Dar nu pe tot, bineînțeles, fiind vorba aici de o resursă infinită de frumusețe și farmec. Da, aceasta este femeia!
Constantin Smedescu
