V-ați întrebat vreodată de ce femeia ocupă un loc atât de important în poezie? Răspunsul e simplu: pentru că femeia înscrie în existența umană un mister de o natură aparte, un mister feminin care rezonează în mod tainic cu sentimentul poetic. Un mister care cheamă la unitatea androginică originară, când nu era bărbat și femeie, când principiile masculin și feminin erau contopite și formau o singură ființă. Cu adevărat lumea a început de când cele două principii s-au separat, tot viul rezultând din căutarea permanentă și reciprocă a unității primordiale.
Bărbatul se împlinește prin femeie și reciproc. Viața este o continuă căutare a părții care lipsește întregului. Și pentru că trebuia să existe o energie care să întrețină căutarea, ei bine, într-o bucată de mușchi, a cărei principală funcțiune este să pulseze sângele în tot organismul viu, a răsărit sentimentul iubirii. Iubirea este, de fapt, energia de fond în toată materia vie. Ea se manifestă pe toată scara viului, în forme care, deși diferite, scopul este același: contopirea într-o singură ființă a masculinului și femininului.
Chemarea la dragoste caracterizează toate speciile, iar acolo unde nu s-a putut concepe un sentiment atât de complex precum sentimentul uman al iubirii, viața a inventat un mecanism extrem de ingenios și anume feromonii. Aceștia sunt niște substanțe chimice care, odată emise, sunt receptate de indivizii aceleiași specii de la mare distanță. Feromonii cheamă la dragoste pe individul de sex opus. Acesta este atras imediat în direcția din care-i vine semnalul, chiar dacă sursa poate fi la distanțe care, aduse la scară umană, pot însemna zeci și chiar sute de kilometri. Fluturii, de pildă, se recunosc și se cheamă la dragoste și de la 200 de km distanță! Vă închipuiți un îndrăgostit care-și poate recunoaște iubita, după parfumul ei, de la o asemenea distanță?
Nu s-a confirmat cu certitudine că feromonii acționează și la nivelul speciei umane. În orice caz, aici vorbim de ceva cu totul excepțional, care nu poate fi cuprins în nicio explicație științifică și care nu poate fi înțeles decât dacă este trăit. Este vorba de sentimentul iubirii, la fel de tainic ca însăși viața. Un sentiment care, atunci când este trăit, înalță sufletul până la stele și dincolo de ele. Cerul întreg poate să devină un spațiu prea mic pentru sufletul îndrăgostit, ale cărui aripi se lovesc de atingerea stelelor.
Și dacă sentimentul poetic este tot o înălțare a sufletului, cum să nu se confunde cu sentimentul iubirii, de vreme ce tot ștergere a granițelor dintre lucruri înseamnă? Și poezia fiind ca o plutire peste lucruri, cu cât sunt privite de la mai mare înălțime, cu atât granițele dintre ele dispar și pot fi cuprinse într-o singură fotografie. În poezie, ca și în iubire, contează înălțimea. Dacă nu te poți înălța suficient de sus încât să nu te împiedici de lucrurile întâlnite în cale, mai bine să nici nu-ți propui să te ridici peste obișnuita și confortabila platitudine din jur. Ușor de zis, greu de făcut. Când misterul feminin este atât de adânc și când auzi chemarea la dragoste, cum să nu încerci să te ridici pe cele mai înalte curcubeie?
Citeam cândva, într-un text tantric, că, odată cu pătrunderea în sufletul femeii iubite, îndrăgostitul îl descoperă pe Brahman (Dumnezeu). Dincolo de orice speculație, subliniem intuiția veche, perpetuată de-a lungul întregii istorii, a unei fascinante legături intime a femeii cu realitatea cea mai profundă a lumii. Într-un film extrem de sugestiv, semnat de Luc Besson, femeia apare ca al cincilea element. În interpretarea frumoasei Milla Jovovich, al cincilea element, în acest caz iubirea, dejoacă planul lordului Sorg și salvează lumea. Și nu e deloc întâmplător că, aici, al cincilea element este asociat cu iubirea. Denumit eter de către vechii greci, al cincilea element reprezenta cerul sau aerul pur pe care-l respirau zeii. Se înțelege că așa ceva nu putea să existe decât la mare înălțime, departe de respirația oamenilor, unde nu pot ajunge decât zeii. Sau îndrăgostiții. Cei ce iubesc, pentru care femeia iubită este elementul esențial al existenței lor. La fel de esențial ca și Apa, Aerul, Pământul și Focul. Alături de aceste cauze prime ale Universului, Femeia este Chintesența (Eterul). Al cincilea element.
Constantin Smedescu
